Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Domnia
Mircea cel Bătrân a stabilit o alianță cu voievodul Petru Mușat al Moldovei în 1389, iar mai târziu, în 1401, l-a îndepărtat de la tronul moldovean pe Iuga ''Ologul'' și l-a impus ca domn pe [[Alexandru cel Bun]], fiul lui Roman I Mușat.<ref>Xenopol, 1925, vol. III, p. 126.</ref> Până la moartea sa, relațiile dintre cele două țări au rămas cordiale.<ref>M. Manea, A. Pascu, B. Teodorescu, ''Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la revoluția din 1821'', Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 231.</ref>
A întreținut relații de bună vecinătate și cu țarii slavi de la sud de DunăreiDunăre. În perspectiva iminentă a căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea a preluat inițiativa și a alipit-o la Țara Românească în 1388.<ref>Panaitescu (2000), pp. 254- 58.</ref>
Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman datorită intervențiilor sale în sprijinul popoarelor creștine de la sud de Dunăre. În anul 1395, sultanul Baiazid I (poreclit ''Ildîrîm'', „Fulgerul”) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe impresionante (circa 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea, care nu a putut aduna decât o armată relativ mică (aproximativ 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărțuire. În ziua de 17 mai 1395, armata Țării Românești a înfrânt avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit [[Rovine]]. Bătălia nu a fost însă decisivă, căci Mircea, după încă o luptă dată lângă Curtea de Argeș, a fost nevoit să se retragă în Transilvania.
===Sfârșitul===