Modificări

[[File:05-Pecherska-Gate-to-the-NearCaves.jpg|thumb|right|200px|Peșterile Sf. Antonie (Peșterile de Aproape)]][[Cuvios]]ul [[Antonie al Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii, pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este parte a a Peșterilor din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost săpate în stâncă noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie s-au aflat și Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de [[Schimonah|schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareț]]) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062-10741062–1074), a fost construită o clădire din lemn deasupra Peșterile de Departe, iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantinopol ca să aducă o copie a acesteia. În acest timp, [[Mitropolit]]ul Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion, care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițată după aceste două copii.

[[File:04-Pecherska-Church-of-the-FarCaves.jpg|thumb|right|200px|Intrarea în Peșterile Sf. Teodosie (Peșterile de Departe)]]La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus, unde se găsește și [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de retragere și de înmormântare pentru [[călugăr|frații]] din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape, urmat în 1074 de Teodosie, care a fost înmormântat în Peșterile de Departe. Potrivit tradiției, atât Sf. Antonie cât și Sf. Teodosie și-au cunoscut dinainte sfârșitul și s-au retras în peșteri, care s-au închis în urma lor, moaștele celor doi sfinți nefiind niciodată găsite, în ciuda strădaniilor monahilor.

Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și mărturii istorice, întrucât acestea au fost distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul al XVI-lea, s-au păstrat descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire făcute de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropighie]] a [[Biserica Ortodoxă a ConstantinopoluluConstantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]]. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]].

Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele sfinților și obiectele artistice și cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul de Viață și Slujire Religioasă al Lavrei, care includea și colecții din alte muzee din Kiev. După închiderea completă a mănăstirii în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu-depozit, componentă al Muzeului Întregii Ucraine, constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere, colecția fiind închisă în 1934, când colecțiile au fost transferate către noile muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele mănăstirii au fost înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931-19321931–1932.

[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-2.jpg|thumb|right|200px|Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Doar fragmente ale bisericii vechi s-au păstrat, biserica fiind reconstruită]]În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata sovietică, în fața avansului trupelor naziste, a minat Catedrala Sfintei Adormiri. Explozibilul a fost apoi detonat după ce naziștii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. Clopotnița mare a mănăstirii, cea mai înaltă clădire din Kiev la acea vreme, a fost și ea afectată de suflul exploziei. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și redenumite Rezervația Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, adăpostind câteva muzee și instituții. De asemenea, a fost permisă până în 1961 redeschiderea aici a unei mănăstiri cu aproape o sută de călugări.

Prin anii 1980, ateismul a început să slăbească, iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei, cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul rușilor]]. Odată cu restiturea Lavrei Lavra de Jos a fost restituită Bisericii Ortodoxe, iar viața monastică și spirituală a renăscut treptat. Călugări tineri s-au adăugat monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput. Lavra de Sus, cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului a rămas în proprietatea statului și funcționează în continuare ca muzeu, în afara orelor în care în biserică au loc slujbe, mănăstirea având bisericile de aici doar în folosință.

::Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 17041700–1704

[[File:06-Pecherska-Kiev-Theological-Academy.jpg|thumb|right|200px|Academia Teologică din Kiev]]*Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine este a fost arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, până la moartea sa (2014) și este îngropat lângă paraclisul universitar.

*ua: [http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php Site-ul oficial al Lavrei Adormirii Kievo-Pecerska]*en: [http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei]*en: [[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]