Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)

253 de octeți adăugați, 19 iulie 2015 13:44
revizuire traducere
'''Lavra Peșterilor din Kiev''' (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o [[mănăstire]] ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută și sub numele de '''Mănăstirea peșterilor Peșterilor Kievului'''. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), [[mănăstire]]a a rămas un centru major de al [[creștinism ortodox|creștinismului ortodox]] în din lumea slavă. În plus, mănăstirea este sediul scaunului reședința [[Mitropolit]]ului [[Onufrie (Berezovski) de Kiev]], [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Bisericii din UcrainaUcrainei]] (UOC-MP[[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]).
==Istoric==
[[Cuvios]]ul [[Antonie al Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii , pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este componentă parte a a Peșterilor de Departe din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost excavate săpate în stâncă noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie se găseau s-au aflat și Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de [[schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareț]]) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).
În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062-1074), a fost construită o clădire din lemn peste deasupra Peșterile de Departe , iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru regulile rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantipol Constantinopol ca să aducă o copiea acesteia. În acest timp, [[Mitropolit]]ul George Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion , care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițat schițată după aceste două copii.
Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci și pământ și clădiri. În plus, mulți oameni educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios și cultural din Rusia Kieveană. Dintre acești [[călugăr]]i, doisprezece au devenit [[episcop]]i de-a lungul secolelor XII și XIII.
La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus , unde se găsește și [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de izolare retragere și de înmormântare pentru [[Frate de mănăstirecălugăr|frații ]] din mănăstire]]. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape , urmat în 1074 de Teodosie , care a fost înmormântat în Peșterile de Departe.
În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raidurile Raiduri importante au fost cele lansate în 1096, al cumanilorde cumani, în 1169 al lui de Andrei Bogoliubsky Bogoliubov (Iubitorul de Dumnezeu) din Vladimir-Suzdal, și în 1203 al Prințului Riuik RostislavichRiurik Rostislavici. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduși de Baty-Khanhanul Batu, au tăbărât la Kievinvadat Kievul, distrugând orașul și mănăstirea. În timpul ocupației tătarilortătare, călugării s-au mutat în peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid , bisericile și clădirile erau au fost reconstruite , iar sistemul de peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prințul Semen OlelkovichSimeon Olelkovici, ca să fie dar a fost iarăși distrusă de tătari în 1482.
Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și înregistrări mărturii istorice deoarece , întrucât acestea erau au fost distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul al XVI-lea, ne sunt furnizate s-au păstrat descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire făcute de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii ]] în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropighie]] de la a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolulu|Patriarhia Constantinopolului]]. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]].
După [[Unirea de la Brest-Litovsk]] din 1596, aceia care au sprijinit unirea și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocșii au câștigat și au păstrat controlul. Tiparnița Mănăstirii Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înființată în mănăstire în 1615 de către [[Arhimandrit]]ul Yelisei PletenentskyElisei Pletenențki. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată și mărită de către [[Arhimandrit]]ul [[Petru Movilă]], devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii KievKievo-PecherskPecerska, cu o programă de inspirație "occidentală". În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu care mai târziu a devenit Academia Teologică Kieveană "Petru Movilă". În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar și-a păstrat statutul de stavropighie.
Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca și arhivele. Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernarea guvernul lui Petru I a interzis publicarea de cărți noi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influența culturală a mănăstirii.
În această perioadă, lavra era foarte mare și acumulare acumulase numeroase bogății. Inima Centrul mănăstirii era formată de format din cele două labirinturi de peșteri, chilii, [[catacombe]], din care derivă și numele mănăstirii și în care au trăit și au fost înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei orașe, șapte orășele, aproximativ 200 de sate și cătune și aproape 70.000 de șerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naționalizate de guvernul rus în 1786 și au , ceea ce a făcut mănăstirea dependentă de stat.
În aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii , abolind tradiția alegerii sfatul Sfatului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev alegea sfatul desemnează personal membrii Sfatului bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea și [[arhimandrit]]ul mănăstirii , cu reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea, a început [[rusificare]]a rusificarea mănăstirii.
La începutul secolul secolului XX, înainte ca bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii din KievKievo-Pechersk a fost sediul a Pecerska adăpostea peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre de viață religioasă ale vieții monahale din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioși. Mănăstirea era renumită pentru moaștele [[moaște]]le multor sfinți călugări care au fost sanctificați monahi canonizați de mitropolitul Petru Movilă în 1643. Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917.
Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat [[moaște]]le moaștele sfinților și obiectele artistice și istorice care cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Multe Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul Lavrei de Viață și Slujbă Slujire Religioasăal Lavrei, care includea și colecții din alte muzee ale Kievuluidin Kiev. După închiderea completă a mănăstirii din în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu -depozit, componentă al Muzeului Tuturor UcrainenilorÎntregii Ucraine, care era constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere. Această asociație de muzee a fost , colecția fiind închisă în 1934 și , când colecțiile au fost transferate noilor către noile muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele mănăstirii au fost îndepărtate înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931-1932.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial , armata sovietică , în fața avansului trupelor naziste, a minat Catedrala Sfintei Adormiri înaintea trupelor naziste. Explozivii au Explozibilul a fost apoi detonați detonat după ce naziștii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și numite Moștenirea redenumite Rezervația Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, care adăposteau adăpostind câteva muzee și instituții. De asemenea, o mănăstire a fost permisă până în 1961 redeschiderea aici a unei mănăstiri cu aproape o sută de călugări a fost admisă până în 1961.
Prin anii 1980 , ateismul a început să slăbească , iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei , cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul rușilor]]. Odată cu înapoierea restiturea Lavrei la BisericăBisericii Ortodoxe, viața monastică și spirituală a renăscut încet-încettreptat. Călugări tineri s-au adăugat călugărilor monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.
==Bisericile Lavrei==
Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii. Alte , la care se adaugă mai multe alte biserici sunt următoarele:::Biserica Nașterii Mântuitorului Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
::Biserica Nașterii Maicii Domnului
::Biserica Întrării Intrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Aproape)
::Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
::Biserica Sfintei Treimi
::Biserica Zămislirii Sfintei Ana
::Biserica Tuturor Sfinților
::Biserica Venerabililor Cuvioșilor Părinți Antonie și Teodosie::Biserica Soborului Sfinților din Pecherskde la Pecerska
::Biserica Soborului Tuturor Sfinților
==AdministrațieAdministrare==*Prea Fericitul Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine este arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. *Eminența Sa Înaltpreasfințitul Pavel, Arhiepiscop de Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, a devenit superiorul Lavrei din 1994.
De asemenea, Lavra este sediul [[Academia și Seminarul Teologic din Kiev|Academiei Teologice din Kiev]] care și-a reînceput activitatea în 1989.
==Legături externe==
*[http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php Site-ul oficial al Lavrei Adormirii KievKievo-PecherskPecerska]
*[http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei]
*[[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]
6.119 modificări

Meniu de navigare