'''Mănăstirea Polovragi''', cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este o [[mănăstire]] de maici din [[Arhiepiscopia Craiovei]], monument arhitectonic din Ţara Țara Românească a secolului al XVII-lea.

Mănăstirea Polovragi este așezată într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în apropierea Cheilor OlteţuluiOltețului, într-o livadă cu pomi fructiferi şi și castani comestibili, amintind de clima blândă a mănăstirilor Tismana şi Bistriţași Bistrița. Este aproape de Peştera Peștera Polovragi, pe care a şi și administrat-o timp de 300 de ani.

Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt sfânt lăcaș fiind Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi menționați într-un hrisov emis la [[18 ianuarie]] 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt locașlăcaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie intre în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la [[6 iulie]] 1648 de către [[Matei Basarab]], prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor.

Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al său, mănăstirea este răscumpărată de domnitorul către Sf. voievod [[Constantin Brâncoveanu]] în anul 1693 și făcută [[metoc ]] al [[mănăstirea Horezu|mănăstirii Hurezi]]. În timpul lui s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și [[clopotniță|clopotnița]], precum și zidurile ca de cetate.

După Danciul Pârâianu şi înaintaşii și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, ca fiind al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte privește iconografia cât şi execuţia și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi și de alta a intrării în [[pridvor ]] se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara țara noastră , ale mănăstirilor româneşti românești închinate la [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. Chiliile şi și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi și vest, formând , alături de zidul de incintă de pe latura de nord , o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţabolnița, ctitorie a egumenului [[egumen]]ului Lavrentie, de la 1732, fiind pictată la în 1738 de zugravii bisericești Gheorgheie şi și Ionu - zugravi.

În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului găsim se găsește icoana "Acoperământul „Acoperământul Maicii Domnului"Domnului”, executată în anul 1713 de zugravul Constantin.

Image:Manastirea Polovragi5.jpg|Chilii şi și pangarImage:Manastirea Polovragi7.jpg|Fâtână cu foişorfoișor

Image:Manastirea Polovragi13.jpg|Bolniţa Bolnița mănăstirii

* Veniamin Nicolae, ''Ctitoriile lui Matei Basarab'', BucureştiBucurești, 1982.