'''Lavra Peşterilor Peșterilor din Kiev''' (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o [[mănăstire]] ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută şi și sub numele de '''Mănăstirea peşterilor peșterilor Kievului'''. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), [[mănăstire]]a a rămas un centru major de [[creştinism creștinism ortodox]] în lumea slavă. În plus, mănăstirea este sediul scaunului [[Mitropolit]]ului [[Vladimir (Sabodan) din de Kiev]], [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Bisericii din Ucraina]] (UOC-MP).

[[Cuvios]]ul [[Antonie al Peşterilor Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii pentru că s-a stabilit într-una din peşterile peșterile care acum este componentă a Peşterilor Peșterilor de Departe (cunoscute şi și ca Peşterile Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost excavate noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie se găseau şi și [[Teodosie al Peşterilor Peșterilor Kievului|Teodosie]] şi și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viaţă viață de [[schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareţstareț]]) şi și s-a retras din comunitate într-o peşteră peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peşterilor Peșterilor de Aproape (numite şi Peşterile și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareţ stareț (1062-1074), a fost construită o clădire din lemn peste Peşterile Peșterile de Departe iar fraţiifrații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peşteripeșteri. Pe măsură ce mănăstirea creşteacreștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstireştimănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru regulile mănăstirii Peşterilor şi Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantipol ca să aducă o copie. În acest timp, [[Mitropolit]]ul George a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peşterilor Peșterilor a fost apoi schiţat schițat după aceste două copii.

Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinţii şi prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci şi și pământ şi și clădiri. În plus, mulţi mulți oameni educaţi educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios şi și cultural din Rusia Kieveană. Dintre aceşti acești [[călugăr]]i, doisprezece au devenit [[episcop]]i de-a lungul secolelor XII şi și XIII.

La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus unde se găseşte şi găsește și [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peşterile Peșterile de Departe şi și de Aproape au devenit locuri de izolare şi și de înmormântare pentru [[Frate de mănăstire|fraţii frații din mănăstire]]. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peşterile Peșterile de Aproape urmat în 1074 de Teodosie înmormântat în Peşterile Peșterile de Departe.

În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raidurile importante au fost în 1096, al cumanilor, în 1169 al lui Andrei Bogoliubsky din Vladimir-Suzdal, şi și în 1203 al Prinţului Prințului Riuik Rostislavich. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduşi conduși de Baty-Khan, au tăbărât la Kiev, distrugând oraşul şi orașul și mănăstirea. În timpul ocupaţiei ocupației tătarilor, călugării s-au mutat în peşteri şi peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid bisericile şi și clădirile erau reconstruite iar sistemul de peşteri şi peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prinţul Prințul Semen Olelkovich, ca să fie iarăşi iarăși distrusă de tătari în 1482.

Din această perioadă şi și până la sfârşitul sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puţine puține documente şi și înregistrări istorice deoarece acestea erau distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul XVI, ne sunt furnizate descrieri ale peşterilor şi vieţii peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menţionau menționau lungimea peşterilorpeșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină şiși, de asemenea, amintesc de săvârşirea săvârșirea Sfintei Liturghii în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârşitul sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea şiși-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropighie]] de la [[Patriarhia Constantinopolului]]. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]].

După [[Unirea de la Brest-Litovsk]] din 1596, aceia care au sprijinit unirea şi și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocşii ortodocșii au câştigat şi câștigat și au păstrat controlul. Tiparniţa Tiparnița Mănăstirii Peşterilor Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înfiinţată înființată în mănăstire în 1615 de către [[Arhimandrit]]ul Yelisei Pletenentsky. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată şi și mărită de către [[Arhimandrit]]ul [[Petru Movilă]], devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înfiinţat şcoala înființat școala Mănăstirii Kiev-Pechersk, cu o programă de inspiraţie inspirație "occidentală". În 1632, această şcoală școală a fost combinată cu Şcoala Comunităţii Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un colegiu care mai târziu a devenit Academia Petru Movilă. În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar şiși-a păstrat statutul de stavropighie.

Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală şi și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca şi și arhivele. Reparaţiile Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernarea lui Petru I a interzis publicarea de cărţi cărți noi şi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicaţie publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influenţa influența culturală a mănăstirii.

În această perioadă, lavra era foarte mare şi și acumulare numeroase bogăţiibogății. Inima mănăstirii era formată de cele două labirinturi de peşteripeșteri, chilii, [[catacombe]], din care derivă şi și numele mănăstirii şi și în care au trăit şi și au fost înmormântaţi înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei oraşeorașe, şapte orăşeleșapte orășele, aproximativ 200 de sate şi și cătune şi și aproape 70.000 de şerbișerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, şase șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină şi și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naţionalizate naționalizate de guvernul rus în 1786 şi și au făcut mănăstirea dependentă de stat.

În aceeaşi aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii abolind tradiţia tradiția alegerii sfatul bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev alegea sfatul bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea şi și [[arhimandrit]]ul mănăstirii cu reşedinţa reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea, a început [[rusificare]]a mănăstirii.

La începutul secolul XX, înainte ca bolşevicii bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii din Kiev-Pechersk a fost sediul a peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre de viaţă viață religioasă din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioşicredincioși. Mănăstirea era renumită pentru moaştele moaștele multor sfinţi sfinți călugări care au fost sanctificaţi sanctificați de Petru Movilă în 1643. Toate acestea s-au schimbat după revoluţia bolşevică revoluția bolșevică de la sfârşitul sfârșitul anului 1917.

Primele schimbări aduse de autorităţile autoritățile sovietice au avut loc în 1921. IniţialInițial, autorităţile autoritățile au confiscat [[moaştemoaște]]le şi și obiectele artistice şi și istorice care aparţineau aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinaţii destinații comerciale sau laice. Multe monumente aparţinând aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul Lavrei de Viaţă şi Viață și Slujbă Religioasă, care includea şi colecţii și colecții din alte muzee ale Kievului. După închiderea completă a mănăstirii din 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu depozit, componentă al Muzeului Tuturor Ucrainenilor, care era constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă şi și care cuprindeau arhive, biblioteci şi și ateliere. Această asociaţie asociație de muzee a fost închisă în 1934 şi colecţiile și colecțiile au fost transferate noilor muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele au fost îndepărtate de oficialităţile oficialitățile sovietice în 1931-1932.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial armata sovietică a minat Catedrala Sfintei Adormiri înaintea trupelor naziste. Explozivii au fost apoi detonaţi detonați după ce naziştii naziștii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate şi și numite Moştenirea Moștenirea Cultural Istorică a Peşterilor Peșterilor Kievului, care adăposteau câteva muzee şi instituţiiși instituții. De asemenea, o mănăstire cu aproape o sută de călugări a fost admisă până în 1961.

Prin anii 1980 ateismul a început să slăbească iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peşterile Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul ruşilorrușilor]]. Odată cu înapoierea Lavrei la Biserică, viaţa viața monastică şi și spirituală a renăscut încet-încet. Călugări tineri s-au adăugat călugărilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.

::Biserica Naşterii Nașterii Mântuitorului (o biserică subterană din Peşterile Peșterile de Departe)::Biserica Naşterii Nașterii Maicii Domnului::Biserica Întrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peşterile Peșterile de Aproape)::Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peşterile Peșterile de Departe)

::Biserica Înălţării Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 1704

::Biserica Tuturor SfinţilorSfinților::Biserica Venerabililor Părinţi Părinți Antonie şi și Teodosie::Biserica Soborului Sfinţilor Sfinților din Pechersk::Biserica Soborului Tuturor SfinţilorSfinților

==AdministraţieAdministrație==*Prea Fericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului şi și Întregii Ucraine este arhimandrit şi stareţ și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. *Eminenţa Eminența Sa Pavel, Arhiepiscop de Vişgorod şi Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, a devenit superiorul Lavrei din 1994.

De asemenea, Lavra este sediul [[Academia şi și Seminarul Teologic din Kiev]] care şiși-a reînceput activitatea în 1989.

[[Categorie:Mănăstiri din Ortodoxia în Rusia]]