Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Învierea Domnului

366 de octeți adăugați, 17 ianuarie 2014 13:35
traducere (parțial)
==Iconografie==
În Potrivit tradiției [[iconografie|iconografice]]bizantine (încă din secolul al VIII-lea), according to the Byzantine iconographic type, the Resurrection — as early as the eighth century — is portrayed primarily by the Descent of the Saviour into Hadesreprezentarea Învierii Domnului se face în primul rând sub forma icoanei Pogorârii în iad a Mântuitorului. Our Lord is depicted pulling up În această [[icoană]] Domnul este reprezentat călcând în picioare porțile iadului și ridicându-i din mormintele lor pe protopărinții noștri [[Adam and Eveși Eva]] out of their sepulchers while trampling upon the gates of Hades (death). In the background stand the Old Testament patriarchsPe fundal sunt reprezentați patriarhii, [[prophetprooroc]]ii și alte figuri din [[Vechiul Testament]]s, and other figures, including până la (și inclusiv) Sf. [[John the ForerunnerIoan Botezătorul]], who announced Jesus' adventînaintemergătorul Domnului, care au prevestit venirea lui Iisus pe pământ.
:“This iconographic type represents the Lord in Hades surrounded by a radiant glory“Acest tip iconografic îl reprezintă pe Hristos în iad înconjurat de o slavă strălucitoare; He is trampling upon the demolished gates of Hell and bears in His left hand the Cross of the ResurrectionEl calcă în picioare porțile sfărâmate ale iadului și poartă în mâna stângă Crucea Învierii, while with His right hand He raises from a sarcophagus în timp ce cu dreapta îl ridică din mormânt pe Adam, who represents the human racecare reprezintă întreg neamul omenesc.”<ref>Constantine D. Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' Transl. Peter A. Chamberas. Brookline, MA: [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross School of Theology]], 1971. pp. 33.</ref>
It is very striking that StEste remarcabil faptul că și Sf. [[John of DamascusIoan Damaschin]] (676-749) knows of an Icon of the Resurrection, which he considers consonant in every respect with the ecclesiastical tradition up to his time, and which he describescunoștea și descrie o icoană a Învierii care dă seama în toate detaliile cu tradiția bisericească de până la el:
:“We have received Her “Am primit-o pe dânsa [the Holy Church of GodSfânta Biserică a lui Dumnezeu] from the Holy Fathers thus adorned, as the Divine Scriptures also teach usastfel împodobită de la Sfinții Părinți: to witcu înțelegere, with the Incarnate OEconomy of Christcu iconomia întrupată a lui Hristos,... the Annunciation of Gabriel to the Virgincu Bunavestire a Arhanghelului Gavriil către Fecioară, etc., the Nativitycu Nașterea Domnului, etc....; and likewiseși tot astfel, the Crucifixioncu Răstignirea, etc... ; the Resurrectioncu Învierea, which is the joy of the world—how Christ tramples on Hades and raises up Adam.”care este bucuria lumii, când Hrostps calcă iadul în picioare și îl ridică [din mormânt] pe Adam”<ref>StSf. [[John of DamascusIoan Damaschin]]. ''“Demonstrative Discourse Concerning the Holy and Precious Icons.”'' §3, Patrologia Græca, Vol. XCV, cols. 313D-316A.</ref>
One authoritative contemporary theologianUn cunoscut teolog contemporan, Metropolitan Mitropolitul [[Hierotheos (Vlachos) of de Nafpaktos]] states thatafirma:
:“The Church decided to regard the Descent into Hades as “Biserica a true Icon of the Resurrectionhotărât să privească Pogorârea în Iad ca pe adevărata icoană Învierii...Icoana Învierii Domnului este considerată a fi în esență Pogorârea Sa în Iad. The quintessential Icon of the Resurrection of Christ is considered to be His Descent into Hades... To be sureDesigur, there are also Icons of the Resurrection which depict Christ’s appearance to the există și icoane ale Învierii în care este reprezentată arătarea lui Hristos înaintea femeilor [[Sunday of Myrrh-bearing WomenDuminica Mironosițelor|Myrrh-bearing womenmironosițe]] and the Disciplesși ucenicilor, but the Icon of the Resurrection ''par excellence'' is the shattering of deathIcoana Învierii prin excelență este sfărâmarea morțoo, which took place at the Descent of Christ into Hadescare s-a petrecut la Pogorârea lui Hristos în iad, when His soul, together with His Divinity, went down into Hades and freed the souls of the Righteous ones of the [[Old când sufletul Său și dumnezeirea Sa a coborât în oad și a eliberat sufletele drepților din Vechiul Testament]], who were awaiting Him as their Redeemercare Îl așteptau ca Izbăvitor.”<ref>Metropolitan Mitropolit [[Hierotheos (Vlachos) of de Nafpaktos|Hierotheos of Naupaktosde Nafpaktos]]. ''Οἱ Δεσποτικὲς Ἑορτές [The feasts of the LordPraznicele Domnului].'' LebadeiaLivadia, GreeceGrecia: Hiera Mone Genethliou tes Moni Genithliou tis Theotokou [Pelagias], 1995. pp.262,263.</ref>
By contrastÎn schimb, the Latinreprezentarea de sorginte occidentală a Învierii este fundamental diferită. Acest model iconografic a apărut în secolul al XI-style iconographic depiction of the Resurrection differs significantly. This type was created in the eleventh century in the West and became familiar through lea și a devenit cunoscut și răspândit datorită lui Giotto (Giotto di Bondone, 1266-1337); mai târziu, mai ales în secolele al XVI-lea și al XVII-lea s-au răspândit o varietate de modele de reprezentare although its different forms, especially in the sixteenth and seventeenth centuries, vary quite widely:
:“The Lord is represented holding “Domnul este reprezentat ținând flamura biruinței în timp ce este înălțat în aer parcă printr-un salt energic din mormânt, a banner of victory as He is raised in the air as if by cărui lespede care îl acoperise este ridicată de un înger, evident pentru a-I permite să iasă afară, în timp ce păzitorii sunt reprezentați căzuți la pământ"; "acest tip occidental de reprezentare a vigorous jump from lui Hristos ca sărind afară din mormânt s-a sarcophagus tombimpus în iconografia ortodoxă în timpul dominației turcești (mai ales începând cu secolul al XVII-lea), whose slate covering is raised by an angelprin intermediul influenței occidentale. Practic, obviously to permit Him to exitaceasta a devenit cea mai răspândită icoană a Învierii, while the guards are shown fallen upon the ground’; ‘deși în esență acest model [Ticonografic]he Western type showing Christ jumping out of the grave was imposed upon Orthodox iconography during the [[Ottoman rule and Eastern Christianity|Turkish domination]] (especially from the 17th century) through the influence of the West. It became practically the prevalent Icon of the Resurrectionnu este doar netradițional, when in essence it is a type not only untraditional but unorthodoxci și neortodox.”<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' pp.33,35.</ref>
Orthodox theology regards the Latin/Western typeÎn teologia ortodoxă contemporană, visaceastă reprezentare de tip occidental a Învierii este frecvent caracterizată în termeni duri ca fiind "ne-à-vis the representation of the Resurrection, “as unhistorical, simply impressionistic, and essentially unorthodoxistorică,” and characterizes its adoption as “a compromise to the detriment of the Orthodox Tradition of worship and doctrinepur și simplu impresionistă și în esență neortodoxă" și caracterizează adoptarea sa în iconografia ortodoxă ca pe "un compromis dăunător Tradiției Ortodoxe exprimate prin cult și învățătura de credință",” which “[is] in no way permissibleconsiderând că "nu este admisibilă sub nicio formă",” since it leads “to întrucât ar duce la "sincretism artistic syncretism".<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' p.36.</ref>
The Orthodox Icon of the Resurrection is a [[Dogma|dogmatic]] Icon, that is, it expresses a dogmatic truth, the real meaning of the event and, as such, transcends the historical place and the temporal moment at which it occurred. “The quality of theological tradition is reflected in the Icon of the Resurrection, which requires a purely mystical interpretation of this event.”<ref>Michel Quenot. ''Ἡ Ἀνάσταση καὶ ἡ Εἰκόνα [The Resurrection and the Icon].'' Katerine: Ekdoseis “Tertios,” 1998. p.94.</ref> This dogmatic Icon of the Resurrection highlights, with truly exceptional emphasis, not an individual historical event (the bodily Resurrection of the Saviour), nor an historical moment (the Saviour’s egress from the Tomb), but, rather, the dogma of the abolition of Hades and death as well as the Resurrection of humanity. “The Resurrection of Christ is simultaneously also the Resurrection of humanity; the Resurrection is not only the Resurrection of Christ,” but a majestic universal event, a “cosmic event”;<ref>Branos. ''Θεωρία Ἁγιογραφίας.'' pp.216,217.</ref> “Christ does not come out of the tomb but out from ‘among the dead,’ ''ek nekron'', ‘coming up out of devastated Hades as from a nuptial palace.’”<ref>Paul Evdokimov. ''The Art of the Icon: A Theology of Beauty.'' Transl. Fr. Steven Bigham. Redondo Beach, CA: Oakwood Publications, 1990. p.325.</ref>
The Holy Resurrection of Our Savior, as a mystery, was invisible and outside the laws and processes of other resurrections, since through the Resurrection and in the Resurrection we do not have a simple resuscitation of the Master’s Body and its egress from the sepulchre, as, for example, in the case of St. [[Lazarus]] (a miracle perceptible to all, and the [eventual] return of his body to corruption), but its transition, as being henceforth “one with God” [ὁμόθεος] and, in an ineffable mystery, to uncreated reality; that is, we have an ontological transformation. A lucid commentary on this Patristic viewpoint is provided by Leonid Ouspensky, who writes:
:“The unfathomable character of this event for the human mind“Caracterul de nepătruns al acestui eveniment pentru mintea umană și prin urmare imposibilitatea de a-l reprezenta este motivul pentru care, and the consequent impossibility of depicting it, is the reason for the absence, in traditional Orthodox iconographyîn iconografia ortodoxă tradițională, lipsește [of any depictionorice mod de a reprezenta] of the actual moment of the Resurrectionmomentul propriu-zis al Învierii.”<ref>[[Leonid Alexandrovich Ouspensky|Leonid OuspenskyUspensky]], in Leonid Ouspensky and [[Vladimir Lossky]]. ''The Meaning of Icons.'' Transl. G.E.H. Palmer and E. Kadloubovsky. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1982. pp.187,185.</ref>
The soAșa-called Byzantine type thennumitul model bizantin, as the authentically Orthodox dogmatic Icon of the Resurrection renders perceptible the Resurrectional ca autentică icoană dogmatică a Învierii este cea care ilustrează și [[Apolytikiontropar]]ul Învierii:
:'''"Christ is risen from the deadHristos a înviat din morți, trampling down death by death, and upon those in the tombs bestowing lifecu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le."'''
==Galerie de imagini==
6.109 modificări