Modificări

{{Traducere EN}}{{Îmbunătăţire}}{{În curs}}

'''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei''' (numită şi ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor'', ''ROCA'', ''ROCOR'', ''Sinodul Karlovstyde la Carloviț'' sau ''Sinodul'') este o [[jurisdicţie]] semi-[[autonomie|autonomă]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]], formată iniţial ca răspuns la politica bolşevică de distrugere a religiei din Uniunea Sovietică, curând la scurt timp după revoluţie revoluţia din 1918. ROCOR păstoreşte în principal în [[diaspora]], jurisdicția sa suprapunându-se frecvent peste cea a [[eparhie|eparhiileeparhiilor]] pe care Patriarhia externe ale Patriarhiei Moscovei le avea în [[diaspora]].

În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Sfântul [[Tihon de Moscova|Tihon]], Patriarh al Moscovei a emis un ''[[Ukaz No. 362|ucaz]]'' (decret) prin care toţi creştini creştinii ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale erau autorizați să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Mamă]], până în acele vremuri când Patriarhia va fi avea să fie din nou liberă.

Printre cei mai mulţi Mulţi [[episcop]]i şi ierarhi alți înalți prelați ruşi, au interpretat acest ucaz a fost interpretat decret ca o autorizaţie pentru un întrunirea unui [[sinod]] de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi pentru a permite bisericii , care să permită Bsericii Ortodoxe să funcţioneze în afara Rusiei şi să ofere păstorire spirituală asigure păstorirea duhovnicească a celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Pentru Măsurile guvernului bolșevic de a urgenta aceste sinod, guvernul sovietic a proclamat proclama în mai 1922 propria sa și promova ulterior așa-numita "[[Biserica Vie|Biserică Vie]]" ca o versiune "reformăreformată" a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe RuseştiRuse]]au făcut ca această problemă să se pună cu și mai mare urgență.

În Pe [[13 septembrie]] 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia și-au dat binecuvântarea lor pentru înfiinţarea, acolo, a unui sinod Sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, temelia decizie care pus bazele pentru înființarea ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod şi l-au ales pe la care Mitropolitul [[Platon (RozhdestvenskyRojdestvenski) de New York|Platon]] a fost ales ca [[întâistătător]] al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de ''Mitropolia'', care ulterior va deveni avea să se transforme în [[Biserica Ortodoxă din America]]). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul rus din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această perioadă) şi [[Biserica Vie]], care afirma aceasta din urmă afirmând că este era singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SAUSUA. (Vezi: [[ROCOR şi OCA]])

În 1927, ROCOR s-au a declarat că "Partea din Biserica Rusiei care s-a găsit se află în afara graniţelor, se consideră ramură o parte inseparabilă a Bisericii -Mamă inseparabilă şi unită spiritualși în unitate spirituală cu aceasta. Nu s-a separat singură Aceasta nu se separă de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală," ceea ce indică . Afirmația indica faptul că ROCOR se consideră purtătoare considera purtătoarea de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din Afara Graniţelor afara graniţelor se mai consideră considera totodată ca fiind reprezentând vocea liberă a Bisericii -Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.<ref>For more on how Mai multe despre modul în care ROCOR viewed its relationship to the Mother Churchîși înțelegea relația cu Biserica-Mamă, a se vedea [en] Protopresbiter Alexander Lebedev, see [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?] by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 28 decembrie 2007.</ref>

La sfârşitul Celui celui de al II-lea Război Mondial, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care a adoptat adoptase o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi se presupune că care încerca atunci să fructifice se folosească de alianţele din timpul războiului pentru a obţine o poziţie internaţională mult mai respectabilăun statut internaţional respectabil. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă , iar Biserica Rusă încă era controlată şi persecutată de autorităţile atee.

În anii 1960, ROCOR a primit sub păstorirea sa [[Mănăstirea Schimbării Schimbarea la Faţă (Brookline, Massachusetts)]] (astăzi principala [[mănăstire]] a [[HOCNA]]) , după ce aceasta s-a desprins de [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii]]. Mai târziu, călugării de aici şi-au asumat treptat din ce în ce mai mult responsabilitatea pentru relaţiile gestionării relaţiilor externe ale ROCOR şi pentru a publicaţiile saleacesteia. (Călugării de la mănăstirea Schimbarea la Faţă erau vorbitori de engleză , pe când episcopii majoritatea episcopilor ROCOR, în majoritate, nustăpâneau bine această limbă.)

Mulţi consideră că spiritul așa-zisul "spirit sectar, vorba vine, " al ROCOR a fost ajuns la apogeu în această perioadă ''şi '' sub influenţa acestei mănăstiri, care, în mod frecvent, a prezentat eronat politica oficială punctele de vedere şi poziţiile luările de poziţie ale Sinodului Episcopilor. La începutul anilor 1980, ierarhii sinodului au început să corecteze şi sancționeze și să cenzureze revizuiască poziţiile înguste şi incorecte ale susţinătorilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În consecinţă, acest grup a întrerupt comuniunea cu ROCOR (în urma acuzaţiilor ca urmare a învinuirilor de abuzuri sexuale ale aduse conducerii mănăstirii), numinduși și-se ei înşişi a luat numele de [[HOCNA|Sfânta Biserica Biserică Ortodoxă din America de Nord]] (Holy Orthodox Church of North America, abreviat HOCNA). Ei s-au afiliat la [[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]], un grup grec de vechio grupare greacă a vechilor-calendarişti care s-a separat se separase de [[Biserica Ortodoxă a Greciei]]. După spusele Părintelui Alexey Alexei Young (autor al lucrării ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei: Istorie şi Cronologie''), asocierea ROCOR cu Mănăstirea Schimbarea la Faţă a dus la deteriorarea gravă a imaginii ROCOR.<ref>For more on the history of this schism, see Mai multe despre istoria acestei schisme la: [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/hocna_facts.htmHOCNA Facts], December de Pr. John Whiteford, 28, decembrie 2007.</ref>

După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a menţinut păstrat independenţa faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] pe motivul că biserica din Rusia a fost compromisă s-ar fi compromis în timpul regimului comunist într-un mod inacceptabil, acceptând colaborarea cu acesta. Unele acuzatori voci au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia era componentă a ar fi fost formată din membri ai poliției politice sovietice (KGB-ului). De asemeneaÎn pls, ROCOR a încercat să trimită înființeze misiuni de convertire în Rusia post-sovietică.

Totuşi, toate acestea nu au oprit comunicarea dintre cele două părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale şi , dezvoltându-se informal relații călduroase între cele două grupurimembri ai ambelor părți. În anul 2001, între Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR au schimbat o corespondenţă oficialăa avut loc un schimb oficial de scrisori. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi curentă era continuarea acesteia în prezent ar fi fost doar o chestiune de politică pură. Răspunsul În răspunsul lor, reprezentanții ROCOR şi-a au exprimat îngrijorarea privind implicarea continuă a cu privire la continuarea implicării Patriarhiei Moscovei în [[ecumenism|Mișcarea Ecumenică]], ceea ce a fost văzut apreciată ca o un risc grav de compromitere a ortodoxiei Moscoveipoziției acesteia. Cu toate acestea, acesta respectivul schimb de scrisori a fost, de departe, la vremea aceea cel mai prietenesc discurs dintre cele cordial dialog de până atuncidintre cele două părți.

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în ţara mamăRusia, cu toate că astăzi însă în prezent toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei , fie sunt schismatice şi fac parte din grupul grupările "Ruşii Ruşilor liberi" sau din alte grupuri.

===Opinii ale Perspective asupra Patriarhiei Moscovei ===După declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, în cadrul ROCOR, părerile privind Patriarhia Moscovei erau împărţite. Trebuie însă făcută distincţia dintre opiniile variate ale între diferitele puncte de vedere exprimate de [[episcop]]ilori, [[cler]]ului ici şi laicilor laici din cadrul ROCO ROCOR şi declaraţia oficială a Sinodului Episcopilor. Exista un consens general în cadrul ROCOR cum că potrivit căruia guvernul sovietic manipula Patriarhia Moscovei într-o problemă sau alta şi oarecare măsură și că, în aceste condiţii, legăturile administrative cu aceasta erau imposibile. De asemenea, există Au existat şi declaraţii oficiale despre privitoare la alegerea patriarhilor Moscovei care au avut loc de după 1927 că ar fi , aceste alegeri fiind considerate invalide deoarece , întrucât nu au fost fuseseră alegeri libere (fără implicarea ci se făcuseră la presiunea sovietelor) sau și nu se făcuseră cu participarea întregii Biserici Ruse.<ref>See, for example, A se vedea de exemplu [en] [http://www.stvladimirs.ca/library/concerning-patriarch-pimen.html Resolution of the Russian Orthodox Church Outside of Russia Concerning the Election of Pimen (Isvekov) as Patriarch of Moscow, September 1/14) , 1971], December 27th, 27 decembrie 2007.</ref> Cu toate acestea, declaraţiile spuneauÎn aceste declaraţii se spunea, în esenţă, că ROCOR nu recunoaşte -i recunoştea pe Patriarhii Moscovei aleşi după 1927 ca fiind întâistătători legitimi ai Bisericii Rusiei – ei ; ele nu declarau afirmau însă că episcopii Patriarhiei din Patriarhia Moscovei ar fi fost episcopi ilegitimi sau lipsiţi de har. Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei se situau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei a apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la Faţă fiind cei mai înfocaţi avocaţi ai acestei poziţii) şi cei care care îi considerau victime inocente în mâinile sovieticilor, cuprinzând toate gradele între aceste două extreme. Avocaţii vederilor radicale la adresa Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării privind direcţia implicării ortodoxe în mişcarea ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o nevoie arzândă de a răspunde întrebării despre ce trebuie făcut în privinţa statutului Patriarhiei Moscovei, deşi începând cu mijlocul anilor 1980 (când a început perioada glaznost-ului în Uniunea Sovietică şi culminând cu colapsul guvernului sovietic în 1991), această întrebare a dus la numeroase schisme şi a ocupat din ce în ce mai mult atenţia celor din ROCOR.

Există câteva aspecte importante referitor Totuşi, sub umbrela acestui consens general, opiniile privind Patriarhia Moscovei oscilau între cei care susţineau părerea extremă că Patriarhia Moscovei ar fi apostaziat din Biserica Ortodoxă (aceia care gravitau în jurul Mănăstirii Schimbarea la poziţia oficială a ROCOR Faţă fiind cei mai înfocaţi susținători ai acestei poziţii) şi cei care care trebuie înţelese. Istorico considerau o victimă inocentă în mâinile sovieticilor, ROCOR a afirmat întotdeauna că este cu o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei iar statutul său întreagă paletă de autonomie este doar temporar, bazat pe [http://www.pomog.org/indexpuncte de vedere intermediare.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm ucazul 362], până în vremea în care dominaţia guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii va înceta:

:“Biserica Ortodoxă Rusă Susținătorii perspectivei radicale asupra situației Patriarhiei Moscovei au devenit deosebit de virulenţi în perioada anilor 1970, în vremea când ROCOR se autoizola din Afara Rusiei este ce în ce mai mult de restul lumii ortodoxe datorită îngrijorării sale privind direcţia implicării ortodoxe în Mişcarea Ecumenică. Înainte de colapsul Uniunii Sovietice, exista o parte indisolubilă nevoie urgentă în cadrul ROCOR de a tranșa problema statutului Patriarhiei Moscovei și a Bisericii Ortodoxe Ruse şi până raportării necesare la dispariţia completă ea. Începând cu mijlocul anilor 1980 (când a guvernului ateist din Rusia, este autoînceput perioada ''glasnost''-guvernată pe principii conciliatoare ului în concordanţă Uniunea Sovietică, culminând cu rezoluţia Patriarhuluicolapsul guvernului sovietic în 1991), Prea Sfântului Sinod încercarea de a tranșa această chestiune a dus la numeroase schisme în sânul ROCOR şi a Consiliului Soborului Suprem al Bisericii Rusiei ocupat din ce în ce mai mult spațiul dezbaterilor interne din data de 7/20 noiembrie, 1920, nr 362cadrul acesteia.”<ref>'The Statutes of the Russian Orthodox Church Outside of Russia', first paragraph [http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/regulations/rocorregulations.html], December 28, 2007</ref>

În aceeaşi direcţieEste important să fie înțelese câteva chestiuni importante cu privire la poziţia oficială a ROCOR. Din punct de vedere istoric, ROCOR a afirmat întotdeauna că se considera o parte inseparabilă a Bisericii Rusiei, statutul său de autonomie fiind considerat unul temporar, bazat pe [[Anastasie (Gribanovsky) de Chişinău|Mitropolitul Anastasiehttp://www.pomog.org/index.html?http://www.pomog.org/ukaz.htm ucazul 362]] a scris al Patriarhului Tihon, până în momentul în al său Ultimă Dorinţă şi Testamentcare controlul guvernului sovietic asupra afacerilor Bisericii ar fi încetat:

:“Cât priveşte Patriarhia Moscovei “Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei este o parte indisolubilă a Bisericii Ortodoxe Ruse şi ierarhii eipână la eliminarea completă a guvernului ateist din Rusia, atât timp cât ei vor continua cooperarea apropiatăse autoguvernează potrivit principiului sobornicității, activă şi benevolă în concordanţă cu guvernul sovieticrezoluţia Patriarhului, care propovăduieşte deschis ateismul complet Preasfântului Sinod şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica a Marelui Sobor al Bisericii Rusiei din Afara Rusiei, menţinându-şi curăţia, nu trebuie să aibă nici un fel data de comuniune canonică7/20 noiembrie 1920, liturgică şi nici chiar pur şi simplu externă cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp judecăţii finale Sinodului (Soborului) a viitoarei Biserici Ortodoxe liberenr. 362.”<ref>[en] ''The last will and testament Statutes of Metropolitan Anastassythe Russian Orthodox Church Outside of Russia'' [Statutul ROCOR], 1957' [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-willrussianorthodoxchurch.html http:ws/english/www.orthodox.netpages/articlesregulations/anastasy-willrocorregulations.htmlparagraful 1], December 28, decembrie 2007.</ref>

ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din CatacombeÎn același sense, şi 3. Biserica Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de Al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război – cea mai importantă fiind alegerea Patriarhului [[Alexei I Anastasie (SimanskyGribanovski) de Moscovaal Chişinăului|Alexei IMitropolitul Anastasie]], şi când Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. Alexander Solzhenitsyn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, Chișinăului scria în care el declară că nu "trebuie arătată nici un fel de solidaritate cu catacombele misterioase, lipsite de păcate dar şi lipsite de trup."<ref>The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx httptestamentul său://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx], December 28, 2007.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost, de facto, recunoscută atunci când, deoarece comunismul se apropia de colapsul final în Rusia, ROCOR a început să înfiinţeze parohiile "libere ruseşti" din Rusia şi să hirotonească episcopi pentru asemenea parohii, niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.

:„Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atâta timp cât vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, pentru a-și păstra puritatea, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici măcar comuniune exterioară cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp la judecata finală a Sinodului (Soborului) viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”<ref> en: [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957] (Testamentul Mitropolitului Anastasie, 28 decembrie 2007.</ref> ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe şi 3. Biserica Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din membrii ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război, mai ales de momentul în care, după alegerea Patriarhului [[Alexei I (Simanski) al Moscovei|Alexei I]], Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. Alexander Soljenițîn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care declară că ROCOR nu ar trebui să se solidarizeze cu niște "catacombe misterioase, fără de păcat, dar și fără de trup".<ref> A se vedea: [en] "The Catacomb Tikhonite Church 1974", ''The Orthodox Word'', noiembrie-decembrie, 1974 (59), pp. 235-246.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost ''de facto'' recunoscut atunci când, deoarece comunismul se apropia în Rusia de colapsul final, ROCOR a început să înfiinţeze parohii ale "rușilor liberi" din Rusia şi să hirotonească episcopi cu jurisdicție asupra acestora, dar niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim. Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din sânul ROCOR, pentru că adevăratul motiv motivul esențial pentru care se produsese această separare de Patriarhia Moscovei apăruse iniţialdispăruse acum, acum dispăruse şi astfel consensul încât elementul esențial care anterior ţinuse asigurase coeziunea internă a ROCOR unită a început să se destrame. Erau aceia care Unii membri ai ROCOR nu credeau că Patriarhia Moscovei este era încă eliberată de sub controlul KGB şi astfel, și că în nici un orice caz ei aceasta nu renunţaseră la se dezisese pe deplin la politicile Mitropolitului de ''serghianism'' (politica de cooperare cu regimul politic adoptată de Mitropolitul, apoi Patriarhul Serghie). Mai erau şi aceia care credeau Alți membri ai ROCOR apreciau că, făcând abstracţie indiferent de situaţia politică din Rusia, că problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de păstrare perpetuare a separăriide Patriarhia Moscovei. Dar, după După Sinodul Tuturor Ruşilor din Patriarhia Moscovei din august 2000 al Patriarhiei Moscovei, în care când Patriarhia a condamnat oficial ''teoria ecumenistă a ramurilor şi''<ref> ''Teoria ramurilor'' reprezenta o perspectivă difuzată în rândul Mișcării Ecumenice mai ales în lumea protestantă, potrivit căreia toate marile Biserici creștine nu ar fi decât ''ramuri'' distincte ale aceleiași tradiții, deosebirile dogmatice dintre acestea reprezentând doar 'puncte de vedere' sau tradiții locale diferite. Reprezentanții grupărilor tradiționaliste din cadrul Bisericilor Ortodoxe (care cereau o respingere radicală a oricărei forme de asemeneaparticipare ecumenică a ortodocșilor) îi acuzau pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe favorabile Mișcării Ecumenice că ar fi îmbrățișat această 'teorie a ramurilor'. Cu toate acestea, nici una din Bisericile Ortodoxe care participau la Mișcarea Ecumenică nu și-a însușit oficial această perspectivă.</ref> şi a renunţat în principiu, dacă nu în practică, la policies ale Mitropolitului Serghie''serghianism'', problema reconcilierii ROCOR cu Patriarhia Moscovei a devenit de neevitat şi neocolit, cerând o rezolvare, într-un fel sau altul . <ref>Status Quo, ROCOR?, [httpen]://pagesPr.prodigyJohn Whiteford.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htmStatus Quo, ROCOR?], December 28, decembrie 2007.</ref>

[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|Semnarea actului Actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexei al II-lea şi Mitropolitul LaurusLavru]]De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York|LaurusLavru]] ca Întâistătător al ROCOR în 2001, a început un proces stabil de reapropiere durabilă între ROCOR şi Patriarhia Moscovei a fost iniţiat. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ale ai celor două biserici Biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei [[comuniune deplină|comuniuni comuniunii depline]] de ambele părţi sides.<ref>[http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/ http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/]</ref>

În octombrie 2001 , Patriarhul [[Alexei al II-lea (Ridiger) de al Moscova|Alexei al II-lea]] şi [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Moscovei a trimis o scrisoare Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei cerând un apel la unirereconciliere, dar fără care însă nu a avut succesimediat. Cu toate acestea, exista o recunoaştere mutuală a harului tainelor celeilalte bisericicele două Biserici își recunoșteau reciproc validitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]]. Apoi, în noiembrie 2003, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei formată din trei episcopi şi doi preoţi au a făcut o vizită oficială la Moscova. Acest fapt a semnalat o încălzire gest a fost un semnal pentru strângerea relaţiilor, iar în între cele două părți. În mai 2004, pentru prima dată de la înfiinţarea ROCOR, Întâistătătorul ROCOR, Mitropolitul Laurus Lavru a vizitat făcut o vizită la Moscova şi , unde s-a întâlnit cu Patriarhul Alexei. Cei doi lideri de biserici întâistătători au înfiinţat creat o comisie comună mixtă care să examineze posibilităţile analizeze posibile soluții de depăşire a despărţirii renunțare la separarea dintre cele două bisericiBiserici. Acest comitet Această comisie s-a întâlnit întrunit de câteva mai multe ori, lucrând cu succes, lucrând la detaliile pregătirea condițiilor pentru restabilirea intercomuniunii depline dintre membrii celor două bisericiBiserici.

Această posibilitate încercare de reapropiere a dus la o mică apariția unei mici [[schismă|schisme]] de în sânul ROCOR, luându-l pe auto-pensionatul Mitropolit în care a fost antrenat<ref>Mulți din cadrul ROCOR au considerat însă că acesta fusese răpit de mișcarea schismatică.</ref> și Mitropolitul pensionar [[Vitaly Vitalie (Ustinov) de New York|VitalyVitalie]] (, predecesorul Mitropolitului Laurus) cu ea (considerat de unii ca fiind, de fapt, răpit de schismatici)Lavru. Gruparea rezultată se autoschismatică și-intitulează a luat numele de ''[[Biserica ortodoxă rusă Ortodoxă Rusă în Exil]]'' (Russian Orthodox Church in Exile, prescurtat ROCE/ROCiE), cu toate că, adesea, încă însă adeseori mai foloseşte încă numele de ''ROCOR''. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele unindu-se dintre acestea intrând în comuniune cu grupuri de diferite grupări stiliste (ale [[vechi-calendarişticalendariști|vechilor calendariști]]).

În [[21 iunie]] 2005, s-a anunţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia , că dialogul de reapropiere conduce pentru reconcilierea dintre cele două părți se îndrepta spre reluarea restabilirea completă a relaţiilor depline dintre ROCOR şi PM şi că Patriarhia Moscovie, ROCOR va avea statutul urmând să se bucure de un statut de jurisdicție [[autonomie|autonomă]].<ref>[http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html]Documentele sunt disponibile [http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html http://www.russianorthodoxchurchaici] (en).ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html]</ref>

În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfânta Maica Domnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu- Bucuria celor Necăjiţi necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR, a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi să de a ne împărtăşim împărtăşi dintr-un singur potirPotir."<ref>Rezoluția Sinodului, în limba engleză, [http://www.sobor2006.com/more2russianorthodoxchurch.php?id=99_0_3_0_M45 http:ws/synod/www.sobor2006.comeng2006/more25ensobresolution.php?id=99_0_3_0_M45html aici].</ref>

După acest sinod Sinod al diasporei, Diasporei a avut loc un sinod Sinod al episcopilor Episcopilor din ROCOR. După declaraţiile unor surse apropiate sinodului, s-a ajuns, în general, la o înţelegere asupra textului propus pentru "[[Actul de Comuniune Canonică cu Patriarhia Moscovei|Actul de Unitate Canonică]]," dar acesta a fost retrimis înapoi Comitetului de Dialog cu Patriarhia Moscovei pentru a reface anumite aspecte ale documentuluicu unele observații.{{citat}} Natura exactă a elementelor care necesitau clarificare nu este cunoscută pe deplin, dar, în conformitate cu surse apropiate Sinodului Episcopilor, este vorba, printre altele, şi de aspecte ale problema statutului proprietăţilor din Ţara Sfântă.{{citatcitare}}

În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a confirmat proclamat aprobarea lor pentru Actul Actului (revizuit ) de Unire Canonicăşi Canonică şi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale ale a Actului.<ref> (en):[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html http://www.russianorthodoxchurchThe Synod of Bishops Makes a Decision on the “Act on Canonical Communion”] (Sinodul Episcopilor ia o decizie privind 'Actul de Unire Canonică'), New York, 6 septembrie 2006.ws/synod/eng2006/9enaktko.html]</ref> Subsequently on September Ulterior, pe 11, septembrie 2006 The Synod of Bishops of Sinodul Episcopilor ROCOR published on ROCOR's a publicat pe website -ul propriu o lămurire asupra deciziei sale de a confirma și de a clarification of their decision to confirm and approve the Actaproba Actul.<ref>[en] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantionClarificationson the Negotiation Process and the "Act on Canonical Communion"] (Lămuriri asupra procesului de negociere și a 'Actului de Unire Canonică'), 11 septembrie 2006.html]</ref> În aceeași zi, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii a aprobat munca comitetelor recunoștea eforturile Comitetului şi a declarat declara că faptul reunificării merge procesul de reunificare mergea în direcţia cea bună, dar va că avea să mai lua dureze ceva timp.<ref> [en]: [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977Unification of Orthodox Church with its branch abroad will not be fast - Alexy II]((Unirea Bisericii ortodoxe cu ramura sa externă nu va fi rapidă - Alexei al II-lea), ''Interfax'', 11 septembrie 2006.</ref>

Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică <ref>[httpen]://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.htmlAct of Cannonical Union](Actul de Uniune Canonică)</ref> with all relevant supporting documents cu toată documentația aferentă <ref>[httpen]://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.htmlAddendum to the Act of Canonical Union] (Addendum la Actul de Unire Canonică); [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html http://www.russianorthodoxchurchSummation of the Joint Work of the Commissions of the Russian Orthodox Church Outside of Russia and the Moscow Patriarchate] (Rezumatul lucrărilor Comisiilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei și Patriarhiei Moscovei).ws/synod/eng2006/11ensummation.html] </ref> în pe 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial în pe 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o coslujire împreună-slujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în Biserica Rusăsânul Bisericii Ortodoxe Ruse.