5.288 de modificări
Modificări
ortografie, etichetă traducere engleză
{{Traducere EN}}{{Îmbunătăţire}}
{{Eparhie|
==Istoric==
===Înfiinţare şi primii ani ===
În 1920, guvernul sovietic şi-a dat pe faţă ostilitatea faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Sfântul [[Tihon de Moscova|Tihon]], Patriarh al Moscovei a emis un ''[[Ukaz No. 362|ucaz]]'' (decret) prin care toţi creştini ortodocşi ruşi din afara graniţelor, aflaţi în acel moment sub autoritatea şi păstorirea Patriarhiei sale să se organizeze şi guverneze ei înşişi, independent de Biserica Mamă, până în acle acele vremuri când Patriarhia va fi din nou liberă.
Printre cei mai mulţi [[episcop]]i şi ierarhi ruşi, acest ucaz a fost interpretat ca o autorizaţie pentru un [[sinod]] de urgenţă al tuturor ierarhilor ortodocşi ruşi pentru a permite bisericii să funcţioneze în afara Rusieişi Rusiei şi să ofere păstorire spirituală celor aproape trei milioane de emigranţi ruşi. Pentru a urgenta aceste sinod, guvernul sovietic a proclamat în mai 1922 propria sa "[[Biserica Vie|Biserică Vie]]" ca o "reformă" a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruseşti]].
În [[13 septembrie]] 1922, ierarhii ortodocşi ruşi din Serbia au dat binecuvântarea lor pentru înfiinţarea, acolo, a unui sinod al Episcopilor Bisericii Ruse din afara Graniţelor, temelia ROCOR. În noiembrie 1922, ortodocşii ruşi din America de Nord au ţinut un sinod şi l-au ales pe Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon]] ca [[întâistătător]] al unui exarhat rus autonom în Americi (cunoscut şi sub numele de ''Mitropolia'', care ulterior va deveni [[Biserica Ortodoxă din America]]). Cu toate că ierarhii Mitropoliei au participat cu drepturi egale la sinodul din afara graniţelor, ulterior a izbucnit un conflict trilateral, în Statele Unite, între exarhatul patriarhal, ROCOR (cunoscută uneori ca "Sinodul" în această periodăperioadă) şi [[Biserica Vie]], care afirma că este singura deţinătoare legitimă (adică recunoscută de guvernul sovietic) a tuturor proprietăţilor ortodoxe din SAU. (Vezi: [[ROCOR şi OCA]])
===Biserica refugiaţilor (1922-1991)===
În 1927, ROCOR s-au declarat "Partea din Biserica Rusiei care s-a găsit în afara graniţelor, se consideră ramură a Bisericii Mamă inseparabilă şi unită spiritual. Nu s-a separat singură de Biserica Mamă şi nu se consideră autocefală," ceea ce indică faptul că ROCOR se consideră purtătoare de cuvânt a ortodocşilor ruşi din afara Rusiei. Biserica din Afara Graniţelor se mai consideră ca fiind vocea liberă a Bisericii Mamă înrobite din Uniunea Sovietică.<ref>For more on how ROCOR viewed its relationship to the Mother Church, see [http://web.archive.org/web/20030430123024/http:/orthodoxinfo.com/resistance/mpmother.htm Is the Moscow Patriarchate the "Mother Church" of the ROCOR?] by Protopresbyter Alexander Lebedeff, December 28th, 2007</ref>
La sfârşitul Celui de al II-lea Război Mondial, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] a abordat posibilitatea reunificării dintre Moscova şi ROCOR, probabil la îndemnul guvernului sovietic, care a adoptat o atitudine mult mai conciliatoare privind religia în timpul războiului şi se presupune că încerca să fructifice alianţele din timpul războiului pentru a obţine o poziţie internaţională mult mai respectabilă. Acest lucru nu a fost considerat posibil la vremea aceea de către ROCOR, deoarece Rusia se găsea încă sub dictatura comunistă iar Biserica Rusă înce încă era controlată şi persecutată de autorităţile atee.
===Mănăstirea Schimbarea la Faţă şi ROCOR===
După căderea Uniunii Sovietice, ROCOR şi-a menţinut independenţa faţă de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]] pe motivul că biserica din Rusia a fost compromisă într-un mod inacceptabil. Unele acuzatori au mers atât de departe încât au declarat că întreaga ierarhie din Rusia era componentă a KGB-ului. De asemenea, ROCOR a încercat să trimită misiuni de convertire în Rusia post-sovietică.
Totuşi, toate acestea nu au oprit comunicarea dintre părţi. Mulţi ani au avut loc contacte neoficiale şi călduroase între cele două grupuri. În 2001, Sinodul Patriarhiei Moscovei şi ROCOR au schimbat o corespondenţă oficială. Scrisoarea moscovită cuprindea poziţia conform căreia separarea anterioară şi curentă era o chestiune de politică pură. Răspunsul ROCORşiROCOR şi-a exprimat îngrijorarea privind implicarea continuă a Moscovei în [[ecumenism]], ceea ce a fost văzut ca o compromitere a ortodoxiei Moscovei. Cu toate acestea, acesta a fost, de departe, cel mai prietenesc discurs dintre cele de până atunci.
După dizolvarea Uniunii Sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a continuat să înfiinţeze parohii în ţara mamă, cu toate că astăzi toate aceste parohii sunt fie în comuniune cu Patriarhia Moscovei fie sunt schismatice şi fac parte din grupul "Ruşii liberi" sau alte grupuri.
:“Cât priveşte Patriarhia Moscovei şi ierarhii ei, atât timp cât ei vor continua cooperarea apropiată, activă şi benevolă cu guvernul sovietic, care propovăduieşte deschis ateismul complet şi lucrează la introducerea ateismului în întreaga naţiune rusă, Biserica din Afara Rusiei, menţinându-şi curăţia, nu trebuie să aibă nici un fel de comuniune canonică, liturgică şi nici chiar pur şi simplu externă cu ei, lăsându-i pe fiecare dintre ei în acelaşi timp judecăţii finale Sinodului (Soborului) a viitoarei Biserici Ortodoxe libere.”<ref>'The last will and testament of Metropolitan Anastassy, 1957' [http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html http://www.orthodox.net/articles/anastasy-will.html], December 28, 2007</ref>
ROCOR considera Biserica Rusiei ca fiind formată din trei părţi în perioada sovietică: 1. Patriarhia Moscovei, 2. Biserica din Catacombe, şi 3. Biserica Ruă Rusă Liberă (ROCOR). Biserica din Catacombe a fost o parte importantă a Bisericii Rusiei înainte de Al Doilea Război Mondial. Cei mai mulţi din ROCOR au părăsit Rusia înainte sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ei nu au fost afectaţi de schimbările petrecute imediat după război – cea mai importantă fiind alegerea Patriarhului [[Alexei I (Simansky) de Moscova|Alexei I]], şi când Biserica din Catacombe s-a împăcat cu Patriarhia Moscovei. Până prin anii 1970, datorită reconcilierii, dar şi persecuţiilor continue ale sovieticilor, au rămas foarte puţini membri ai Bisericii din Catacombe. Alexander Solzhenitsyn a punctat acest lucru într-o scrisoare din 1974 către Sinodul ROCOR al Întregii Diaspore, în care el declară că nu "trebuie arătată nici un fel de solidaritate cu catacombele misterioase, lipsite de păcate dar şi lipsite de trup."<ref>The Catacomb Tikhonite Church 1974, The Orthodox Word, Nov.-Dec., 1974 (59), 235-246, [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/cat_1974.aspx], December 28, 2007.</ref> Faptul că Biserica din Catacombe a încetat pur şi simplu să existe a fost, de facto, recunoscută atunci când, deoarece comunismul se apropia de colapsul final în Rusia, ROCOR a încput început să înfiinţeze parohiile "libere ruseşti" din Rusia şi să hirotonească episcopi pentru asemenea parohii, niciodată nu a recunoscut nici un fel de episcop din catacombe ca fiind episcop legitim.
Într-un final, colapsul comunismului în Uniunea Sovietică a precipitat criza din ROCOR, pentru că adevăratul motiv pentru care această separare de Patriarhia Moscovei apăruse iniţial, acum dispăruse şi astfel consensul care anterior ţinuse ROCOR unită a început să se destrame. Erau aceia care nu credeau că Patriarhia Moscovei este încă eliberată de sub controlul KGB şi astfel, în nici un caz ei nu renunţaseră la pe deplin la politicile Mitropolitului Serghie. Mai erau şi aceia care credeau că, făcând abstracţie de situaţia politică din Rusia, că problema ecumenismului în sine devenise un motiv suficient de păstrare a separării. Dar, după Sinodul Tuturor Ruşilor din august 2000 al Patriarhiei Moscovei, în care Patriarhia a condamnat oficial teoria ecumenistă a ramurilor şi, de asemenea, a renunţat în principiu, dacă nu în practică, la policies ale Mitropolitului Serghie, problema reconcilierii cu Patriarhia Moscovei a devenit de neevitat şi cerând o rezolvare, într-un fel sau altul <ref>Status Quo, ROCOR?, [http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/statusquo.htm], December 28, 2007.</ref>
===Reapropierea de Moscova ===
[[Image:Laurus alexii signing.jpg|right|250px|thumb|Semnarea actului de uniune canonică de către Patriarhul Alexeai Alexei al II-lea şi Mitropolitul Laurus]]
De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York|Laurus]] ca Întâistătător al ROCOR în 2001, un proces stabil de reapropiere între ROCOR şi Patriarhia Moscovei a fost iniţiat. Vizite oficiale multiple au avut loc între ierarhi şi alţi clerici ale celor două biserici şi a fost anunţată o dată oficială pentru restaurarea unei [[comuniune deplină|comuniuni depline]] de ambele părţi sides.<ref>[http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/ http://www.antiochian.org.au/content/view/587/6/]</ref>
Această posibilitate de reapropiere a dus la o mică [[schismă]] de ROCOR, luându-l pe auto-pensionatul Mitropolit [[Vitaly (Ustinov) de New York|Vitaly]] (predecesorul Mitropolitului Laurus) cu ea (considerat de unii ca fiind, de fapt, răpit de schismatici). Gruparea rezultată se auto-intitulează ''[[Biserica ortodoxă rusă în Exil]]'' (ROCE/ROCiE), cu toate că, adesea, încă mai foloseşte numele de ''ROCOR''. Câteva alte comunităţi s-au separat de ROCOR, unele unindu-se cu grupuri de [[vechi-calendarişti]].
În [[21 iunie]] 2005, s-a anuţat anunţat simultan de către ROCOR şi Patriarhia Moscovei, pe site-urile fiecăreia că dialogul de reapropiere conduce spre reluarea relaţiilor depline dintre ROCOR şi PM şi că ROCOR va avea statutul de [[autonomie]].<ref>[http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html http://www.mospat.ru/text/e_news/id/9553.html][http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/01newstucture/pagesen/articles/docs.html]</ref>
În mai 2006, ROCOR a organizat al IV-lea Sinod al Întregii Diaspore, care s-a ţinut în Catedrala Preasfânta Maica Domnului Bucuria celor Necăjiţi din San Francisco, California. Sinodul, format din delegaţi ai clerului şi laicilor din toate eparhiile ROCOR, a adoptat o rezoluţie care exprimă "marea speranţă că, în curând, unitatea Bisericii Rusiei va fi realizată pe temelia Adevărului lui Hristos, deschizând posibilitatea pentru noi de a sluji împreună şi să ne împărtăşim dintr-un singur potir."<ref>[http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45 http://www.sobor2006.com/more2.php?id=99_0_3_0_M45]</ref>
În 6 septembrie 2006, Sinodul Episcopilor ROCOR a confirmat aprobarea lor pentru Actul revizuit de Unire Canonicăşi a împuternicit Comitetul de Dialog cu Patriarhia Moscovei să clarifice detaliile semnării oficiale ale Actului.<ref> [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktko.html]</ref> Subsequently on September 11, 2006 The Synod of Bishops of ROCOR published on ROCOR's website a clarification of their decision to confirm and approve the Act.<ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/9enaktexplanantion.html]</ref> Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi Întregii Rusii a aprobat munca comitetelor şi a declarat că faptul reunificării merge în direcţia cea bună, dar va mai lua ceva timp.<ref> [http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977 http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1977]</ref>
Atât Patriarhia Moscovei cât şi Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei au publicat pe site-urile proprii varianta finală a Actului de Unire Canonică <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_akt.html]</ref> with all relevant supporting documents <ref>[http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/engdocuments/enmat_addendum.html] [http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html http://www.russianorthodoxchurch.ws/synod/eng2006/11ensummation.html] </ref> în 1 noiembrie 2006. Actul fiind aprobat atât de Patriarhia Moscovei cât şi de ROCOR, a fost semnat în mod oficial în 17 mai 2007 la Moscova, urmat fiind de o conslujire coslujire a Sfintei Liturghii, aducând astfel ROCOR în Biserica Rusă.
===ROCOR astăzi===
Înainte de reconcilierea cu Moscova din 2007, ROCOR se găsea într-o oarecare izolare [[Euharistie|euharistică]] faţă de majoritatea lumii ortodoxe, neavând întotdeauna [[comuniune deplină]] cu majoritatea [[jurisdicţie|jurisdicţiilor]] ortodoxe. Menţinea relaţii apropiate, intercomuniune şi [[împreună slujire]] cu [[Biserica Ortodoxă Sârbă]], the [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului]], and the [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului]].
Înainte de reunire, starea ROCOR cu privire la comuniunea deplină nu era prea clar. Nu a existat niciodată o declaraţie oficială de ruptură în comuniune dintre ROCOR şi majoritatea bisericilor cu toate că în multe eparhii slujirea împreună fusese suspendată. În altele, slujirea împreună a rămas activă. O declaraţie oficială de întrerupere a comuniunii cu OCA a fost emisă de Sinodul ROCOR după ce Patriarhia Moscovei a emis Tomosul de autocefalie a OCA. (Vezi: [[ROCOR şi OCA]].) În general, creştinii ortodocşi din toate bisericile ortodoxe locale erau primiţi la Sfânta Împărtăşanie. Niciodată Sinodul ROCOR nu a declarat oficial că harul Duhului Sfânt nu lucrează peste jurisdciţiile jurisdiţiile care au adoptat [[Calendarul iulian revizuit]], în ciuda declaraţiilor contrare ale adepţilor Mănăstirii Schimbarea la Faţă din Boston pe vremea când încă erau împreună.
ROCOR a menţinut, înainte vreme, o comuniune cu câteva juridicţii jurisdicţii de [[vechi-calendarişti]], inclusiv cu [[Sfântul Sinod în Rezistenţă]] (Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei, aşa numită a "ciprianiţilor"), cu [[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din RomaniaRomânia]] (Sinodul Mitropolitului Vlasie) şi cu [[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria]] (Episcop Fotie). În 2006, comuniunea cu [[Sfântul Sinod în Rezistenţă]] a fost suspendată, după ce Sinodul ROCOR a primit o scrisoare de la Mitropolitul Ciprian de Oropos şi Fili care declara că numele Mitropolitului Laurus fusese "şters din pomelnic."<ref>[http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html http://www.synod.com/synod/eng2006/2ensynodmeeting.html]</ref> Legăturile cu Sinodul Mitropolitului Vlasie şi cu Episcopul Fotie de Triaditza au, la rândul lor, suspendate ulterior.
Începând cu 2007, odată cu reconcilierea cu Moscova, ROCOR este în prezent în comuniune cu [[Lista bisericilor autocefale şi autonome|bisericile din curentul principal al Ortodoxiei]] în virtutea faptului de a fi fost reîncorporată în Patriarhia Moscovei.
