5.288 de modificări
Modificări
ortografie
Şi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.
Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți [[monah]]i ai[[ schit]]ului se ingrijeau îngrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească ”de sine” sau idioritmică.
Mai apoi, Nil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, cum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile [[sfinți]]lor, dar care s-ar fi pierdut.
===Disputa "iudaizanţilor"===
În ultima parte a secolului al 15-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Dearece Deoarece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], aceştia au fost numiţi "iudaizanţi". Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor şi a proprietăţilor funciare mănăstireşti și bisericeşti. Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic şi a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autorităţile bisericeşti şi politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie şi-a găsit un aliat în persoana stareţului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că "apostații" trebuiau trataţi cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii "iudaizanţilor" şi întemnițarea altora care se făceau vinovaţi de o asemenea atitudine.
La sinodul din 1490, Sf. Nil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autorităţile politice cât şi judecării ereticilor şi apostaţilor de către un tribunal ecleziastic, contestând autoritatea Bisericii de a a-i aduce înapoi in biserică prin alte metode decât mustrarea, rugăciunea sau exemplul personal. Nil s-a opus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. Poziţia lui era un fel revoluționar de a privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. După închiderea şedinţei sinodului, Nil și ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de rugăciune contemplativă și la Dumnezeu.
===Disputa privind proprietăţile bisericeşti===
Sf. Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a deține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, domeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea de secularizare a pământurilor mănăstireşti. El a fost susținut în aceast acest demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.
Totuşi, după moartea lui Nil, Iosif și susţinătorii lui au avut câştig de cauză şi s-a hotărât persecutarea iudaizanţilor. Ca urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui - ‘‘non-posesorii’’ - și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘.
===Trecerea la Domnul===
Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicaţia de a i se face o înmormantare înmormântare simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții schitului după moartea lui:
:''Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână şi după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor şi vă iert și eu toate. Domnul să ne ierte pe toți.''
