Nu se ştiu prea multe despre tinereţea lui Ibas. Sursele îl menţionează pentru prima dată ca [[preot]] al Bisericii din Edesa în vremea păstoriei [[episcop]]ului Rabbla din Edesa. Edesa se găsea în nordul Mesopotamiei antice (acum în sud-estul Turciei). În vreme ce Rabbula se opunea învăţăturilor lui [[Nestorie]] şi ale lui [[Teodor din Mopsuestia]], Ibas, care era conducătorul şcolii din Edesa, s-a plasat pe o poziţie opusă celei a episcopului său. Era un admirator al scrierilor lui Teodor pe care le-a tradus în limba siriacă, ajutând totodată la răspândirea lor în întregul Răsărit.

Întrucât participase, ca preot, la al [[Sinodul III Ecumenic|Treilea Sinod Ecumenic]] de la Efes, Ibas avusese prilejul să observe pornirile autocratice ale lui [[Chiril al Alexandriei|Chiril]]. Ulterior, într-o scrisoare către Maris, episcop de Beit-Ardaşir în Persia, Ibas povesteşte cele văzute la Sinod. În această scrisoare îl critică pe Nestorie cu asprime pentru faptul că acesta refuzase să îi recunoască [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] titlul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). Deşi se pronunţa împotriva învăţăturilor lui Nestorie, Ibas critica însă metodele folosite de Chiril pentru a obţine condamnarea lui Nestorie şi l-a acuzat pe Chiril de [[apolinarism]]. A denunţat totodată cele Douăsprezece Capitole (Anateme) împotriva lui Nestorie [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Anatematismele_Sf_Chiril.htm], considerând că autorul cădea în [[erezie]] pentru că ar fi negat unirea celor două Firi – divină şi umană – în Persoana lui Iisus Hristos.<ref>Phillippe Labbe, iv. 661, v. 510</ref>. Ulterior, Ibas s-a împăcat cu Chiril, iar la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] l-a anatemizat pe Nestorie atât verbal cât şi în scris. De aceea, Părinţii sinodali l-au reabilitat şi l-au declarat ortodox.