5.288 de modificări
Modificări
ortografie
'''Sfântul Hubert''' (n. între 656 si și 658 - † 30 mai 727), cunoscut sub numele '''Hubert din Liège''', [[episcop]] de Tongres-Maestricht, este cel mai cunoscut și mai invocat sfânt belgian. Episcop de Tongres-Maestricht, sfântul Hubert i-a urmat în [[scaun]]ul episcopal Sfântului Lambert. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] (și în Belgia) se face la [[3 noiembrie]], iar în Franța la [[30 mai]]. În Belgia este considerat sfântul protector al orasului Liège.
==Viata==
Hubert a rămas alături de mătușa sa, Sfânta Ode, dar în ciuda insistențelor sale și ale soției Floribane, tânărul, fără a fi necredincios, se comporta ca și cum [[Dumnezeu]] nu ar fi existat, lăsându-se purtat încoace și încolo de tot felul de patimi. Ducând o viață lipsită de îngrijirea pentru [[mântuire]] și plină de tot felul de ocupații lumești, Hubert era de asemenea și un împătimit al expedițiilor de vânătoare în pădurile neumblate din Ardeni. Astfel, în anul 683, în [[Sfânta și Marea Vineri]], Sfântul Hubert s-a întâlnit în pădure cu Dumnezeul cel Viu. În această zi sfântă, în ciuda împotrivirilor Sfântului Lambert, Hubert a organizat o partidă de vânătoare în pădurea Freyr, împiedicându-i astfel pe credincioși să participe la [[sfintele slujbe]].
În timp ce urmărea cu mare entuziasm un cerb, acesta s-a oprit deodată, iar Hubert a remarcat cu uimire între coarnele cerbului, icoana Mântuitorului răstignit pe [[cruce]] și a auzit o voce din cer care-l mustra îndemnându-l să-și schimbe viața. Uimit peste măsură de această întâmplare, Hubert a mers la Maestricht și s-a [[Spovedanie|spovedit]] Sfântului Lambert care i-a devenit un prieten apropiat. Întors acasă, la castelul lui Pepin, Hubert a început o viață exemplară, participând cu acrivie acribie la [[slujbe]], luând povățuire de la oamenii lui Dumnezeu și făcând din casa sa un loc de [[rugăciune]] și de cinste.
După [[moartea]] soției sale Floribane în 685, Hubert hotărăște să-și schimbe întreaga viață. În 688 devine duce de Aquitaine, odată cu moartea tatălui său, și hotărăște să renunțe la toate drepturile în favoarea fratelui său Eudon, își împarte averea sa la săraci, renunță la toate funcțiile pe care le deținea la curtea lui Pepin, își încredințează fiul mătușii sale, sfânta Ode și se retrage din lume.
În anul 709, la 13 ani după moartea sfântului episcop, Hubert este cel care-i aduce sfintele [[moaște]] la Liège pentru a le depune în bisericuța în care sfântul Lambert a fost ucis. Ceremonia mutării sfintelor moaște a fost făcută cu mare fast în prezența episcopilor veniți din Köln, Reims, Arras, Utrecht și Verdun.
Tot sfântul Hubert a fost cel care în anul 710 a transferat sediul episcopiei le Liège unde a construit o biserică închinată Sfântului Lambert, i-a împodobit [[mormânt]]ul cu aur și pietre prețioase și a scos spre închinare moaștele Sfântului Theodard. Sfântul Hubert a instituit de asemenea un ordin episcopal care purta numele Sfântului Lambert, a construit ziduri de întărire, a adoptat legi, a instituit o administrație municipală, o monedă proprie, un sistem de măsură propriu, devenind astfe astfel fondatorul unui stat, principatul de Liège, care va dura de-a lungul timpului până la revoluția franceză.
Ca să întărească mai mult credința în [[eparhia]] sa, sfântul Hubert a reunit un [[sinod]] la Liège care a adoptat [[canoane]] atât în ceea ce privește administrarea [[Sfintele Taine|tainelor]] bisericești cât și în ceea ce privește obligațiile [[cler]]ului. Acest sinod a adoptat mai multe hotărâri luate la Roma de Papa [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie II]] împotriva [[Iconoclasm|iconoclaștilor]], a căror [[erezie]] făcea ravagii în Orient. Sfântul Hubert a reușit să țină ereticii departe de eparhia sa, ba și mai mult, a înlăturat și ultimele rămășițe de idolatrie străbătând Taxandria și Brabantul. S-a întors apoi în Ardeni luând cu asalt pădurile și convertind cu succes populațiile idolatre astfel încât idolatria fusese aproape în totalitate eradicată la sfârșitul vieții sale.
Cu o lună înainte de a se muta la Domnul, sfântul a coborât în cripta bisericii din Liège și a arătat preoților locul unde dorea să fie înmormântat. Nu la mult timp după aceasta, a fost chemat în Brabant pentru sfințirea unei biserici. După o predică înălțătoare care a durat mai mult de trei ore, în timpul căreia i-a încurajat pe credincioși să se sfințească prin lucrarea faptelor bune, sfântul Hubert a anunțat că sfârșitul său este aproape. Cu toate acestea, se ostenea cot la cot cu clericii săi, participând la toate muncile. Într-o bună zi s-a lovit puternic la mână cu un ciocan și situația s-a agravat imediat: a făcut febră mare și a fost țintuit la pat. Ca să se îngrijească mai bine s-a retras la Tervuren, o proprietate care-i rămăsese de la soția sa Floribane, unde l-a chemat și pe fiul său preotul Floribert, căruia i-a dat ultimele sfaturi, după care și-a dat sufletul, nu înainte însă de a fi cumplit chinuit de diavol.
==Moartea si și posteritatea==
Pe [[30 mai]] 727, corpul său a fost dus în [[procesiune]] până la Liège și îngropat la locul pe care sfântul însuși și l-a ales încă din timpul vieții.