În anul 358, împăratul roman [[Constanţiu Constanțiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV.

În a doua zi, Gheorghe de Laodiceea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe Acachie de Cezareea și pe ceilalţi ceilalți episcopi adverși. Atunci, aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanța similara substanță similară cu Tatăl<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.

Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanţilor participanților la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acachie și ceilalți s-au prezentat. Acachie de Cezareea a propus o nouă versiune a [[Crezul]]ui, în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel de la Antiohia și condamnând [[Anomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.

Mai târziu, în același an, Constanţiu Constanțiu a convocat un alt sinod la [[Constantinopol]] care să aibă în vedere decizia de la [[Sinodul de la Rimini]] şi și să rezolve dezbinarea de la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]]<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.

În prefaţa prefața [[Crezul]]ui propus de [[Acachie de Cezareea]], acesta a scris:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref> "Ne-am adunat la porunca împăratului la Seleucia, un oraş oraș din Isauria, în ziua de 27 septembrie, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderaţiamoderația, pentru a păstra pacea bisericii, precum şi și pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică şi și evanghelică, astfel încât să sancţionăm sancționăm orice mărturisire de credinţă credință ecleziastică în contradicţie contradicție cu Sfânta Scriptură, aşa așa cum a dispus împăratul nostru Constanţiu Constanțiu cel iubit de Dumnezeu.Dar, în măsura în care anumiţi anumiți indivizi au acţionat acționat în Sinod într-un mod care aduce prejudicii faţă față de mai mulţi mulți dintre noi, prin împiedicarea unora de a-şi și exprima sentimentele lor şi și excluzându-i pe alţii alții de la lucrările Sinodului şiși, în acelaşi același timp au introdus în Sinod persoane care au fost hirotonite contrar canonului bisericesc; pentru că Sinodul a prezentat o scenă de tumult şi și de dezordine, scenă la care iluştrii iluștrii Leonas şi și Comes precum şi și eminentul Lauricius, guvernator al provinciei, au fost martori oculari, noi ne vedem prin urmare obligaţi obligați să facem această declaraţiedeclarație.

Noi nu repudiem actul de credinţă credință care a fost ratificat de la sfinţirea sfințirea bisericii de la Antiohia; aceasta datorită faptului că acest act a primit acordul părinţilor noştri părinților noștri care s-au adunat acolo pentru a lua în considerare anumite puncte controversate.Deoarece, cu toate acestea, termenii ''homoousion'' şi și ''homoiousion'' au tulburat în trecut minţile mințile multora şi și încă mai continuă să le tulbure şiși, în plus, pentru că un nou termen a fost recent inventat de unii care afirmă ''anomoion'' a Fiului de la Tatăl, noi respingem primii doi termeni, ca fiind expresii care nu se găsesc în Sfintele Scripturi, dar nu anatemizăm în mod absolut pe ultimul, şi și privim utilizarea acestuia doar ca pe o înstrăinare de la învăţăturile învățăturile Bisericii.În mod distinct noi recunoaştem recunoaștem ''homoion'' a Fiului de la Tatăl, în conformitate cu ceea ce Apostolul a declarat cu privire la el: "Cel ce este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut".

"Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl AtotţiitorulAtotțiitorul, Făcătorul cerului şi și al pământului, văzutelor tuturor şi și nevăzutelor.

Credem, de asemenea, în Fiul său Domnul nostru Isus Hristos, care a fost născut din Tatăl, nu făcut, mai înainte de toţi toți vecii, Dumnezeu Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu, Lumina, ViaţaViața, Adevărul, ÎnţelepciuneaÎnțelepciunea, prin care toate toate s-au făcut, cele care sunt în ceruri şi și pe pământ, văzute sau nevăzute.Noi credem că s-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria, în vederea eliminării păcatelor, că el a fost făcut om, a suferit pentru păcatele noastre, şi și a înviat din nou, şi și s-a suit la ceruri, să se aşeze așeze de-a dreapta Tatălui, de unde va veni din nou cu slavă să judece viii şi morţiiși morții.

Credem, de asemenea, în Duhul Sfânt, pe care Domnul nostru şi și Mântuitorul l-a numit Mângâietorul, şi și pe care l-a trimis la apostolii săi, după plecarea sa, aşa așa cum le-a promis; prin care, deasemenea, el sfinţeşte sfințește pe toţi credincioşii toți credincioșii din Biserică, care sunt botezaţi botezați în numele Tatălui şi și al Fiului şi și al Sfântului Duh.

* [[Sinodul de la Rimini]]