Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Acachie al Constantinopolului

Nicio modificare în dimensiune, 24 septembrie 2013 04:01
m
diacritice noi (cu virgulă)
'''Acachie al Constantinopolului''' a fost [[Patriarh]]ul Constantinopolului din anul 471 până în 489, în timpul domniei [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăratului Roman de Răsărit]] [[Zenon]]. Participarea sa împreună cu Zenon într-o încercare de aplanare a disputei dintre calcedonieni şi și ne-calcedonieni a dus la prima ruptură dintre [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica din Constantinopol]] şi și [[Biserica Romei]]. Această separare a primit numele de [[Schisma acachiană]] după numele său.
==ViaţaViața==Nu se cunosc date despre copilăria şi tinereţea și tinerețea lui Acachie. El apare prima dată în istorie deţinând poziţia deținând poziția de ''orphanotrophos'', o poziţie poziție din cadrul Bisericii din Constantinopol care era responsabilă cu grija orfanilor, sarcină de care Acachie s-a ocupat cu succes. De asemenea, el este menţionat menționat ca având o personalitate plăcută şi și maniere sociale foarte bune, inclusiv un discurs plin de curte, ceea ce îl făcea un curtean desăvârşit şi desăvârșit și provocând astfel interesul împăratului Leon I.
La moartea Patriarhului [[Ghenadie I al Constantinopolului|Ghenadie I]] în 471, Acachie i-a succedat ca noul patriarh al Constantinopolului. După cinci ani şi și ceva în care el nu a provocat nici o controversă, Acachie a fost implicat în disputele [[Hristologie|hristologice]] din Biserică. În 474, Zenon i-a succedat lui Leon I ca împărat după moartea acestuia. Aproape imediat, în 475 într-o conspiraţie conspirație cu văduva lui Leon I, Basiliscus a uzurpat tronul. Sub influenţa influența lui Timotei Aelerus, patriarhul [[monofizitism|monofizit]] de Alexandria, Basiliscus a sprijinit poziţia poziția lui [[Eutihie]] şi și a pregătit o proclamaţie proclamație imperială (''egkylios'') care respingea învăţăturile învățăturile Sinodului de la Calcedon. IniţialInițial, Acacius şiși-a pus numele pe proclamaţia proclamația lui Basiliscus alături de numele altor episcopi, dar după presiunile lui [[Daniel Stâlpnicul]] şi și ale comunităţilor comunităților [[monah]]ale din Constantinopol el a trecut de partea celor care apărau Sinodul de la Calcedon. TotuşiTotuși, sinceritatea lui în privinţa susţinerii privința susținerii calcedonienilor a fost pusă sub semnul întrbării din cauza intereselor personale ale lui Acachie în această problemă.
Spre sfârşitul sfârșitul anului 475, Zenon şiși-a recuperat tronul şiși, împreună cu Acachie, a sprijinit tabăra calcedonienilor. În 482 au izbucnit tulburări mari când ne-calcedonienii l-au propus pe Petru Mongus ca Patriarh de Alexandria. Ioan Talaia, un aderent declarat al calcedonienilor fusese [[hirotonire|hirotonit]] ca Patriarh al Alexandriei în 481, această zonă fiind una cu puternice sentimente ne-calcedoniene. Într-o încercare de unire cu forţaforța, Zenon i-a cerut în acest moment lui Acachie să pregătească un document de unire, numit ''[[Henoticon]]'', care afirma Crezul de la Niceea, îi condamna pe [[Eutihie]] şi și [[Nestorie]] şi și accepta anatemele Sfântului [[Chiril al Alexandriei]]. TotuşiTotuși, învăţăturile învățăturile de la Calcedon erau ignorate iar Iisus Hristos era descris ca „unul-născut Fiul lui Dumnezeu ... unul şi și nu doi”, fără nici o menţiune mențiune la cele două firi. În timp ce Petru a acceptat Henoticonul de bună voie, Talaia a refuzat să îl accepte şi și a fost depus din scaunul patriarhal de Zenon, fiind înlocuit cu Petru Mongus.
Papa Simplicius al Romei a protestat împotriva numirii lui Petru Mongus (Petru al III-lea) pe [[tron]]ul Alexandriei din cauza implicării lui Petru în mişcarea mișcarea ne-calcedoniană din Alexandria şi și a stat de partea lui Talaia, care îl dăduse de-o parte pe Acachie căutând sprijunul direct al lui Simplicius. Petru s-a prezentat la Acachie şi și i-a spus că poate repara ruptura dintre cele două tabere dacă este reconfirmat ca patriarh. Acachie, împreună cu Teofan de Antiohia, l-au recunoscut pe Petru, care, în 479, fusese hirotonit ca patriarh în scaunul Antiohiei de către Acachie. Aceste evenimente i-au dat lui Acachie ocazia mult aşteptată așteptată să pretindă întâietatea de onoare şi jurisdicţie și jurisdicție asupra întregului Răsărit. În timpul păstoririi lui Acachie în scaunul Patriarhiei de Constantinopol a fost folosit pentru prima dată titlul de "oikoumenikos" (ecumenic). Acachie a intrat în graţiile grațiile lui Zenon sugerându-i acestuia că este de partea lui Petru şi și că respinge obiecţiile obiecțiile Romei.
După ce a pierdut partida în Alexandria, Ioan Talaia a început să corespondeze cu Roma pentru a-şi susţine și susține cauza. Dar corespondenţa corespondența a fost fără efect iar Simplicius a murit la scurt timp. Succesorul lui Simplicius, [[Felix al III-lea]], a preluat cauza lui Talaia şi și a dus-o mai departe trimiţând trimițând doi [[episcop]]i, Vitalis şi și Misenus, la Constantinopol pentru a-l face pe Acachie să vină la Roma şi și să răspundă la acuzaţiile acuzațiile lui Talaia. Misiunea acestora a eşuat şi eșuat și cei doi s-au reîntors la Roma în 484. Ca răspuns, Felix a convocat un sinod local care i-a depus şi și excomunicat pe cei doi episcopi pentru că nu şiși-au îndeplinit misiunea într-un mod satisfăcător şi și l-a anatemizat din nou pe Petru Mongus, excomunicându-l şi și pe Acachie pentru partea sa de implicare în prezenţa prezența lui Petru pe scaunul Alexandriei.
Mesajul acestor acţiuni acțiuni a fost dus la Constantinopol de către un trimis pe nume Tutus, care a încercat să-i prezinte documentele lui Acachie personal. Acachie a refuzat şi și ca semn de desconsiderare a autorităţii autorității Romei şi și a sinodului care l-a condamnat, Acachie a îndepărtat numele Papei Felix al III-lea din [[diptic]]. Ameninţările Amenințările lui Felix, practic, nu au avut nici un fel de efect asupra creştinilor creștinilor răsăriteni care au rămas în comuniune cu Acachie.
Aceste controverse au continuat de-a lungul întregii perioade în care Acachie a stat pe tronul Constantinopolului deoarece Acachie şi și Zenon au continuat să acţioneze acționeze pentru adoptarea Henoticonului în întreg răsăritul. Acţiunile Acțiunile lui Acachie împotriva vechilor săi oponenţi oponenți din rândul [[călugăr]]ilor a dus la multe violenţe şi persecuţiiviolențe și persecuții. Condamnarea lui Acachie de către Roma a continuat iar în 485 [[schismă|schisma]] dintre Constantinopol şi și Roma a fost completă. Acachie nu a dat nici o importanţă sentinţelor importanță sentințelor împotriva sa până la moartea sa în 489. Petru Mongus a murit în 490 iar Zenon în 491.
Henoticonul a eşuat eșuat în a restaura unitatea Răsăritului iar schisma acachiană a continuat până în 519 când a fost reparată în timpul domniei împăratului [[Iustinian]] şi și a păstoririi Patriarhului Ioan al II-lea Capadocianul.
13.179 de modificări