Modificări

Salt la: navigare, căutare

Alexandru al Alexandriei

192 de octeți adăugați, 29 mai 2019 04:15
m
fără descrierea modificării
[[Fișier:Veljusa Monastery St. Alexander of Alexandria.jpg|thumb|230px|Icoană a Sf. Alexandru al Alexandriei, Mănăstirea Veljusa, Macedonia de Nord]]Cel întru [[sfinţisfinți]] părintele nostru '''Alexandru al Alexandriei''' a fost Papă-Patriarh al Alexandriei şi și întâistătător al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]] la începutul secolului al IV-lea. În timpul păstoriei sale, a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuţia împăraţilor persecuția împăraților romani, între care răspândirea [[arianism]]ului şi și stabilirea datei PaştilorPaștilor. A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit [[erezie]]i arianismului la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[29 mai]].
==ViaţaViața==Se ştiu puţine știu puține lucruri despre tinereţea tinerețea lui Alexandru. Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probabil la Alexandria. Ca [[preot]], a cunoscut [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiilepersecuțiile]] din vremea împăraţilor împăraților Galeriu şi și Maximin. După adormirea papei [[Ahila al Alexandriei]], a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, începând de la Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]].
Încă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei PaştilorPaștilor, eforturile lui [[Meletie de Licopolis]] de a-i submina autoritatea şi și arianismul.
O [[sectă]] [[Schismă|schismatică]], condusă de un anume Erescentius, contesta modul în care se făcuse datarea [[Sfintele PaştiPaști|PaştilorPaștilor]]. Controversa nu a fost tranşată tranșată până la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]], însă mai înainte de [[sinod]] Alexandru a redactat un tratat în care amâna tranşarea tranșarea problemei până la reunirea Sinodului, tratat în care cita declaraţiile declarațiile precedente ale răposatului patriarh [[Dionisie al Alexandriei]] (248-265) asupra acestei chestiuni.
Alexandru a moştenit moștenit totodată şi și contestările venite din partea unuia dintre [[episcop]]ii săi sufragani, Meletie de Licopolis, care îl contestase şi și pe Ahila înaintea lui. Meletie era de partea celor care cereau o [[pocăinţăpocăință]] foarte strictă, iar el şi adepţii și adepții lui puneau în discuţie discuție deciziile lui cu privire la reprimirea creştinilor creștinilor care se lepădaseră de credinţă credință în vremea persecuţiilorpersecuțiilor. Pe lângă faptul că s-a plâns fără succes la curtea împăratului [[Constantin cel Mare|Constantin I]], Meletie a început să [[Hirotonie|hirotonească]] el însuşi însuși episcopi în afara teritoriilor aflate sub jurisdicţia jurisdicția sa şi și fără acordul lui Alexandru. Se pare că Meletie intrase şi și într-un fel de alianţă alianță cu [[Arie (eretic)|Arie]]. Atât controversa cât şi și acordul cu Arie au luat sfârşit sfârșit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde Alexandru i-a îngăduit lui Meletie să rămână în Patriarhia Alexandriei, dar fără dreptul de a hirotoni episcopi.
Cea mai mare provocare cu care a trebuit să se confrunte Alexandru a fost Arie însuşiînsuși. Poziţia Poziția lui Alexandru fusese compromisă de acţiunile acțiunile predecesorului său, Ahila, care nu numai că îi îngăduise lui Arie să se întoarcă în Biserică, ci îi dăduse în grijă cea mai veche biserică din Alexandria. Din această poziţiepoziție, Ahila îi dăduse lui Arie posibilitatea de a exercita o şi și mai mare influenţă influență asupra comunităţii creştine comunității creștine din Alexandria. Arie câştiga câștiga din ce în ce mai mulţi susţinători mulți susținători în Alexandria, situaţia situația devenind într-atât de gravă încât Alexandru a fost nevoit să convoace două întâlniri cu [[Preot|preoţiipreoții]] şi și [[diacon]]ii săi pentru a încerca să limiteze acţiunile acțiunile lui Arie. La nici una din aceste întâlniri nu s-a ajuns la o concluzie fermă care să-o permită să pună capăt răspândirii învăţăturilor învățăturilor lui Arie. În anul 320, Alexandru a convocat un [[sinod]] al Bisericii din Alexandria care s-a pus de acord asupra condamnării lui Arie.
În ciuda condamnării, Arie a continuat să-şi și răspândească învăţătura învățătura în Mareotis (Egiptul de Nord) şi și în Libia. Alexandru a convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o sută de [[cleric]]i. La sinod, Arie şiși-a argumentat poziţia poziția potrivit căreia Fiul n-ar fi fost coetern cu Tatăl şi și n-ar fi fost din aceeaşi Substanţă aceeași Substanță (gr. ''ousia''). Sinodul a ascultat îngrozit ultima afirmaţie afirmație a lui Arie şi și a pronunţat pronunțat împotriva acestuia o [[anatema|anatemă]] care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunţa renunța la ideile lui.
După aceea, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-şi și răspândească erezia. Alexandru a scris atunci o mărturisire de credinţă credință pe care a trimis-o tuturor episcopilor creştinicreștini, cerându-le să se ralieze poziţiei poziției lui. Disputa în jurul arianismului s-a agravat, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât i-a atras atenţia şi atenția și împăratului [[Constantin cel Mare]]. Constantin le-a scris lui Alexandru şi și lui Arie cerându-le să pună capăt disputei. Alexandru a rămas pe poziţiipoziții, iar un alt sinod general al diocezei sale a reafirmat [[excomunicare]]a lui Arie. Arie i s-a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantin i-a cerut lui Arie să-şi și prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la [[Niceea]], în Asia Mică, pe [[14 iunie]] 325.
După lungi dezbateri, sinodul a reafirmat anatema împotriva lui Arie. Sinodul l-a autorizat totodată pe Alexandru, la rugămintea acestuia, să-i îngăduie lui Meletie să-şi și păstreze titlul episcopal, dar fără dreptul de a exercita nici un fel de autoritate episcopală. Sinodul i-a dat lui Alexandru dreptul de a calcula data PaştilorPaștilor, cu îndatorirea de a-şi și comunica apoi decizia întregii creştinătăţicreștinătăți. Sinodul a mai permis Bisericii din Egipt să-şi și păstreze [[tradiţiatradiția]] privind celibatul clerului.
Alexandru a răposat la cinci luni după întoarcerea lui de la Niceea la Alexandria, pe [[17 aprilie]] 326. Se spune că pe patul de moarte l-ar fi numit pe [[diacon]]ul său [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]] drept succesor.
Sfântul [[ierarh]] Alexandru al Alexandriei este cinstit în [[Biserica Ortodoxă]], dar şi și în Bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedoniene]] şi și în Biserica Romano-Catolică.
{{start box}}
==Surse==
*[httphttps://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_of_Alexandria Pope_Alexander_I_of_Alexandria Wikipedia: Alexander of Alexandria]
==Legături externe==
[[Categorie: Episcopi]]
[[Categorie: SfinţiSfinți]][[Categorie: Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]
[[Categorie: Patriarhi ai Alexandriei]]
[[en:Alexander of Alexandria]]
[[fr:Alexandre d'Alexandrie]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare