Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Smirnă

122 de octeți adăugați, 21 decembrie 2020 12:50
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
'''Smirna''', alături de [[tămâie]], este tot o jertfă a naturii, adusă lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă, cu mult mai fin şi și mai subtil decât cel de tămâie, mângâie pe tot omul ce stă în [[Biserică]], aşteptând așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul [[Iisus Hristos]]. În slujbele Bisericii de Răsărit, totul se aduce înapoi Dăruitorului, sunetul şi și culoarea, mirosul şi și gustul, lemnul, piatra şi și aurul. În slujbele creştinilorcreștinilor, aceştia aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.
Cu toţi toți am auzit de tămâie, însă nu şi și de smirnă. Pe scurt, smirnă este un produs superior tămâiei, având o culoare galben închis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de plăcut. Ca şi și tămâia, încă din vechime, smirnă constituie unul din darurile preţioase prețioase care se puteau face cuiva. Smirna este în tradiţia multor popoare creştine simbolul cuminţeniei, înfrânării şi [[înţelepciunea|înţelepciunii]]. Chiar în tradiţia româneasca există expresii de genul: "Să stai cuminte smirnă" sau "a tăcut smirnă", care ilustrează foarte bine valenţele psiho-spirituale cu care este investita această răşină, adusă de pe tărâmurile pe care a păşit Mântuitorul Iisus, împreună cu [[apostol]]ii Săi.
Smirna este în tradiția multor popoare creștine simbolul cumințeniei, înfrânării și [[Rugăciuneînțelepciunea|înțelepciunii]]. Chiar în tradiția româneasca există expresii de genul: „Să stai cuminte smirnă” sau „a tăcut smirnă”, care ilustrează foarte bine valențele psiho-spirituale cu care este investita această rășină, adusă de pe tărâmurile pe care a pășit Mântuitorul Iisus, împreună cu [[apostol]]ii Săi. [[Rugăciunea]] rostită de [[preot]], în momentul în care binecuvintează binecuvântează smirnă, este binecunoscută bine-cunoscuta rugăciune rostită şi și la tămâie. Aceasta este atât de cuprinzătoare, încât am putea începe şi și termina doar cu aceasta. "Tămâie iţi „Tămâie iți aducem ŢieȚie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."
==Ce este smirna ==
Smirna este o substanţă răşinoasăsubstanță rășinoasă, obţinută obținută prin aceeaşi aceeași metodă ca şi și tămâia: crestarea unor arbuşti arbuști exotici din ''Familia Stryaccea'', numiţi "numiți ''Styrax Benzoin"'', "''Styrax macrothyrsus"'', "''Styrax paralleloneurus"'', "''Styrax tokinozis"''. Pliniu compară arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemănă cu salcâmul. Unii naturalişti naturaliști numesc arborele care dă smirnă ''Balsamodendron Myrrha''.  Copăceii exotici din care iese smirnă pot ajunge până la înălţimea înălțimea de 4-5 4–5 metri. Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul creşti şi crește și în Siria şi și Palestina, în Arhipelagul Indonezian şi și Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirnă se numără, încă şi și astăzi, Yemenul şi și Etiopia. La sfârșitul lunii august, încep să apară flori albe și verzi, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat și, în urma acestei „operații”, se va scurge o rășină galbenă, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va închide la culoare și va fi culeasă în timpul lunilor de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întărește, în contact cu aerul, devenind un produs tare căutat și scump, atât în cultul religios, cât și în industria farmaceutică și parfumerie. Cuvântul ''smirnă'' își trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi, care înseamnă ''a fi amar''. Potrivit acestui sens, smirna este cu adevărat o substanță tare amară, de altfel, ca mai toate rășinoasele. Având inițial o culoare galben deschisă. Odată cu solidificarea acesteia ea capătă o culoare roșiatică-brună. Prin ardere, smirna degajă un minunat miros, acesta conținând mulți vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică.
La sfârşitul lui augustSmirna este mult apreciată și în industria farmaceutică. Smirnă este un antiinflamator al căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-și, încep să apară flori albe şi verzisimultan, iar în trunchiul arborelui se formează noduriși trupul. El Ea mai este atunci incizat şifolosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, în urma acestei operaţiiantiseptice, se va scurge o răşină galbenăastringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va închide la culoare şi va fi culeasă în timpul lunilor recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală, astenie; stări de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întăreşte, în contact cu aerulneliniște, devenind un produs tare căutat şi scumpagitație psihică, atât în cultul religiosincapacitate de concentrare; indigestie, cât şi în industria farmaceutică şi parfumeriebalonare; sensibilitate la răceli (infecții respiratorii); circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci).
Cuvântul "smirnă" îşi trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi== Smirna și locul acesteia în cultul creștin ==Smirna este adesea pomenită în [[Sfânta Scriptură]], cu precădere însă în [[Vechiul Testament]]. Dintre locurile în care înseamnă "a fi amar". Potrivit acestui senseste pomenită aceasta, smirna este cu adevărat le aducem ca mărturie pe următoarele: „Cine-i acel ce din pustiu se-nalță ca o substanţă tare amarăcoloană fumegândă, amestec viu de altfelsmirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir?”<ref>Cântarea Cântărilor 3, ca mai toate răşinoasele6</ref> „Apoi s-au așezat să mănânce. Având iniţial Și dacă și-au ridicat privirea, iată că o culoare galben deschisăcaravană de ismailiți venea de la Galaad, odată avându-și ei cămilele încărcate cu solidificarea acesteiatămâie și balsam și smirnă, ea capătă o culoare roşiatică-brunăpe care mergeau să le descarce în Egipt. Prin ardere” <ref>Facerea 37, smirna degajă un minunat miros25</ref> Iuda și Israelul făceau negoț cu smirnă și primeau în schimb grâu, acesta conţinând mulţi vapori de acid benzoicceară, miere, untdelemn și balsam, component cu acţiune farmaceuticădupă cum aflăm din cartea lui [[Cartea profetului Iezechiel|Iezechiel]].(27, 17)
Smirna este mult apreciată şi în industria farmaceutică. Smirnă este antiinflamatoare a căilor respiratoriiSfântul Evanghelist [[Apostolul Matei|Matei]] ne spune că smirna, cei ce se bucură alături de mirosul aur și de smirnă ajutândutămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-şiau adus Mântuitorului la naștere: „Și, simultanintrând în casă, şi trupul. Ea mai este folosită şi ca produs L-au văzut pe Prunc împreună cu proprietăţi antioxidanteMaria, mama Sa; și căzând la pământ, antisepticeI s-au închinat; și deschizându-și visteriile, astringenteI-au adus daruri: aur, sedative şi expectorantetămâie și smirnă. Afecţiuni pentru care se recomandă: guturai”<ref>Matei 2, gripă11</ref> [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] a folosit smirnă, bronşita; obosealăamestecată fiind cu alte arome, astenie; stări de neliniştela îmbălsămarea trupului lui Iisus: „Și a venit și Nicodim, agitaţie psihicăcel care venise la El mai înainte noaptea, incapacitate aducând ca la 100 de litre de concentrare; indigestieamestec de smirnă și aloe.”<ref>Ioan 19, balonare; sensibilitate la răceli (infecţii respiratorii); circulaţie periferică deficitară (mâini şi picioare reci)39</ref>
== Smirna şi locul acesteia în cultul creştin ==Smirna este adesea pomenită în [[Sfânta Scriptură]], cu precădere însă în [[Vechiul Testament]]. Dintre locurile în care este pomenită aceasta, le aducem ca mărturie pe următoarele: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalţă ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă şi tămâie, din arta făcătorilor aduce aminte de mir?" (Cântarea Cântărilor 3, 6) "Apoi s-au aşezat să mănânce. Şi dacă şi-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiţi venea de la Galaad, avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă, jertfa curată pe care mergeau omul trebuie le descarce în Egipt"o aducă lui Dumnezeu. (Facerea 37Omul trebuie să moară lumii acesteia, 25) Iuda şi Israelul făceau negoţ cu smirnă şi primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn şi balsam, după cum aflăm din cartea lui pline de amărăciunea [[Iezechielpăcat]] (27elor, și să devină duhovnicesc,17)spre a se înălța la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei.Sfântul Evanghelist [[apostolul Matei|Matei]] ne spune că smirna, alături de aur şi Alături de tămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-au adus Mântuitorului la naştere: "Şi, intrând smirnă intră și ea în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Matei 2, 11). compoziția Sfântului și Marelui [[Dreptul Nicodim|NicodimMir]] a folosit smirnă, amestecată fiind cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: "Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă şi aloe." (Ioan 19, 39).
Smirna aduce aminte de jertfa curată pe care omul trebuie să o aducă lui Dumnezeu. Omul trebuie să moară lumii acesteia, pline de amărăciunea [[păcat]]elor, şi să devină duhovnicesc, spre a se înălţa la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alături de tămâie, smirnă intră şi ea în compoziţia Sfântului şi Marelui [[Mir]].==Note==<references />
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
[[en:Myrrh]]
1.062 de modificări