Căţuia nu poate lipsi din casa creştinului. Ea se păstrează la colţişorul de [[rugăciune]], sau lângă icoane. În casă putem aprinde [[tămâie]] ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face [[semnul crucii]] deasupra tămâii aprinse. Se aprinse aprinde tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de gânduri urâte, de vise urâte, sau de duhuri [[duh]]uri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul darului [[dar]]ului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.

Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine preotul [[preot]]ul pentru a săvârşi o slujbă în casă. Este bine să-l aşteptăm pe preot cu [[candela]], cu [[lumânare]]a şi cu căţuia aprinse.