Modificări

Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. Se face [[călugăr]], probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de Ierusalim, pe valea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Lavra Sf. Sava]]), unde se cunoaște și cu [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitor patriarh al Ierusalimului în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, pentru a-i deveni [[ucenic]] și prieten în același timp.

A murit după anul 620 și înainte de anul 634, când Sofronie îi aduce [[moaște]]le [[Țara Sfântă]] pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai. Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. ''agareni''), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de [[metanie]], unde mormântul [[mormânt]]ul lui există până astăzi<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).</ref>.

Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de "''ἐυκρατας''" (și nu de "''ὁ ἐγκρατής''", cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de Evcrata ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frație monastică cu acest nume, care este atestată istoric la Constantinopol, la sinodul din 536, dar și în Africa<ref>V. Déroche, ''Op.cit.'', p. 10-11</ref>.

După cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie.

''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lasiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>), culese din multele călătorii și pelerinaje [[pelerinaj]]e pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din [[Țara Sfântă]], Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.

În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca memorii „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folosfolos”<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații și lumini despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele [[Teologie|teologice ]] vehiculate în acea epocă în [[Biserică ]] (cum ar fi de exemplu raportarea la [[Sfânta Împărtășanie ]] sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici [[eretic]]i etc.).