Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Moshu

1.755 de octeți adăugați, 23 august 2012 14:37
Scrieri
''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lasiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>, culese din multele călătorii și pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din Țara Sfântă, Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.
Compoziția Limonariului este indiferentă la cronologie, și nu urmează decât două principii: fie să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj sau un loc ori mănăstire, fie să pună împreună povestiri care se înrudesc tematic<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.16</ref>.
În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folos<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele teologice vehiculate în acea epocă în Biserică (cum ar fi de exemplu raportarea la Sfânta Împărtășanie sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici etc.). It was first edited by [[====Istoria textului și ediții====Istoria texului ''Limonariului'' este complexă și nu există nici până astăzi o ediție critică definitivă. ''Limonariul'' a fost pentru întâia oară editat de Fronton du Duc]] in în ''Auctarium biblioth. patrum,'' II (Paris, 1624), 1057-1159. A better edition was brought out by [[O ediție mai completă, având în total 219 capitole, a fost editată de Cotelier]] in în ''Ecclesiae Graecae Monumenta'', II (Paris, 1681), which is reprinted in [[și a fost apoi reluată de J.-P. Migne]], în ''[[Patrologia Graeca]]''. LXXXVII, III, 2851-3112. A Latin translationO traducere veche latină din secolul al XIV-lea, by [[făcută de Ambrose Traversari]], is printed in urmează manuscrisul ''Laurentinus'' X 3, care are 301 capitole, și este publicată în Migne, ''[[Patrologia Latina]]'', LXXIV, 121-240.  Dar [[Fotie cel Mare]], în secolul al IX-lea, cunoștea două versiuni, una în 304 capitole, alta în 342 capitole<ref>Fotie cel Mare, and an Italian version made from the Latin of [[Biblioteca]] (cod. 198).</ref>. Aceste două versiuni par a fi nu sunt identificate pentru moment, dar ele ar putea fi apropiate de varianta greacă din ms. ''Laurentinus'' X 3 (de care s-a servist Traversari pentru traducerea lui în limba latină în sec. XIV). În secolul XX, două mici mici colecții complementare au fost identificate de Th. Nissen (Veniceîn 1938 - 14 capitole)<ref>„Unbekannte Erzahlungen aus dem ''Pratum spirituale''”, ''Bizantinische Zeitschrift'' 38, 1475; Vicenzo1938, 1479p. 351-376 (după manuscrisul ''Berolinensis graecus'' 221)</ref> și E. Mioni (în 1951 - 12 capitole)<ref>„Il ''Pratum spirituale'' di Giovanni Mosco”, ''Orientalia Christiana Periodica'' 17, 1951, p. 61-94 (conține și un studiu despre tradiția manuscrisă)</ref>, care nu se găsesc în ediția Migne. În limba română, Limonariul a fost tradus și comentat de Pr. [[Teodor Bodogae]] şi Pr. [[Dumitru Fecioru]], la editura Episcopiei de Alba Iulia, 1991, 221 p. și anexe - ISBN: 973-95465-0-1 .
===Biografia Sf. Ioan cel Milostiv===
Conjointly with SophroniusLa moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, Moschus wrote în Cipru, în anul 620, Ioan Moshu scrie împreună cu Sofronie, o biografie sau o viață a sfântului patriarh al Alexandriei. Tot ce s-a life of [[John the Almoner]]păstrat (cunoscut până acum) din aceste text, este un fragment, dar mai precis un rezumat al acestei biografii sau vieți s-a fragment of which is preserved in the first chapter of the păstrat în primul capitol din ''Viața Sfântului Ioan cel Milostiv'' (lat. "Vita S. Joanni Eleemosynarii" by [[Leontios of Neapolis]]), under the name of scrisă prin anii 640-650 de Leontie de Neapole și păstrată sub numele lui [[Simeon MetaphrastesMetafrastul]] (''P.G.'', CXIV, 895-966).
==Iconografie==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.448 de modificări

Meniu de navigare