Modificări

Salt la: navigare, căutare

Păstorul lui Herma

2.447 de octeți adăugați, 17 ianuarie 2012 17:03
completari
'''Păstorul lui Herma''' este un text din vremea Bisericii primare din secolul al II-lea d.Hr., din perioada în care a fost stabilit [[Canon biblic|canonul]] [[Noul Testament|Noului Testament]]. ''Păstorul'' este un text popular din secolele al II-lea şi al III-lea care este considerat ca făcând parte din [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] de către mulţi [[teolog]]i ai acelor vremuri. ''Păstorul'' este scris ca o chemare la [[pocăinţă]] şi respectare întocmai la o viaţă morală strictă.
==Origini, autor, receptare==
Trimiterile la [[Clement Romanul|Clement I]] al Romei sugerează că cel puţin primele două viziuni pot fi datate în vremea acestuia, adică în perioada dintre 88 şi 97 d.Hr.
[[Origen]] îl propune pe un ucenic al Sf. Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] ca autor, deoarece în anume pe cel amintit la Romani 16,14:14 el aici apostolul îi trimite salutări către lui [[Apostolul Herma|Herma]], un creştin din Roma. Totuşi, deoarece faptul că autorul este familiarizat cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] şi cu alte scrieri [[Apostolul Ioan|ioanine]] sugerează o compunere a textului că textul ar fi fost compus în secolul al II-lea.
[[Irineu de Lyon]] (în ''Contra tuturor [[Erezie|ereziilor]]'') consideră scrierea ca având autoritatea cărților biblice.
Sfântul [[Atanasie cel Mare]], în ''Scrisoarea de Paști'' (373), în care stabilește canonul Noului Testament, o enumeră printre cărțile acceptate de Biserică. Totuși, în cele din urmă ''Păstorul'' lui Herma nu a afost acceptată acceptat în canoncanonul biblic.
==Conţinut==
În lucrarea sa, Herma, vorbeşte despre însuşirea virtuţilor creştine în timp ce îşi descrie viaţa de sclav creştin eliberat. Astfel, subiectul cărţii este unul etic şi nu teologic. Lucrerea Lucrarea este împărţită în trei mari secţiuni mari. Prima parte descrie cinci viziuni, a doua parte prezintă 12 mandate iar a treia parte conţine zece parabole, uneori prezentate ca similitudini.
Herma îşi începe cartea cu relatarea vânzării sale unei anume RhodaRode, care mai târziu îl va elibera şi cu care se va reîntâlni ulterior. În călătoriile sale, Herma o vede iarăşi într-o viziune în care ea relatează nevoia de a se ruga pentru iertare pentru un incest pe care ea l-ar fi făcut. Se îmbogăţeşte din agricultură şi comerţ; se şi căsătoreşte, dar întreaga familie pare să uite în bună măsură de îndatoririle sale creştine. În urma necazurilor pe care le întâmpină, probabil şi datorită persecuţiilor, se pocăieşte şi caută să-şi îndrepte viaţa. În vedenia saprimele sale viziuni, Herma este ajutat îndrumat de o femeie care îi apare mai întâi vârstnică, apoi din ce în vârstă ce mai tânără (şi care se vădeşte a fi Biserica însăşi), care îi spune cere mai întâi facă penitenţă se pocăiască pentru păcatele lui şi ale fiilor săilui. Aceasta îi arată apoi că vor veni peste biserică persecuţii şi îndeamnă iar la pocăinţă. Într-o nouă viziune ulterioarăîi arată zidirea Bisericii sub chipul unui turn: aşezat pe apă (apa Botezului), un [[înger]] zidit de [[pocăinţă]] îi apare deghizat ca păstor şapte mari îngeri, alcătuit doar din pietre potrivite (sfinţii adormiţi, episcopii dreptmăritori şi îi dă lui Herma preceptele sau mandatele creştinii virtuoşi, carecei păcătoşi neputându-se potrivi în construcţia zidului) şi aflat încă în construcţie (A Doua Venire nu s-a petrecut încă, sub acea formă, reprezintă dezvoltarea eticii creştine timpuriiiar păcătoşii se mai pot încă întoarce şi să fie adăugaţi la construcţie). MandateleÎn următoarea vedenie, sau similitudinileHerma vede un monstru înspăimântător, sunt urmăritede care scapă doar încredinţându-se lui Dumnezeu, de asemeneaiar femeia, sub formă de viziuni care acum i se arată drept tânără, îi sunt explicate arată că doar astfel, prin pocăinţă şi încredrea în Dumnezeu poate scăpa Biserica de un păstor îngerescpersecuţia ce avea să vină.
În viziunile ulterioare, locul femeii este luat de un [[înger]] al [[pocăinţă|pocăinţei]], care i se înfăţişează sub chipul unui păstor. Acesta îi dă lui Herma o serie de precepte pe care creştinii trebuiau să le respecte, între care : credinţa, nevinovăţia, iubirea de adevăr, curăţia, răbdarea, ascultarea de îngerii buni, frica de Dumnezeu, înfrânarea în toate, alungarea îndoielii şi a tristeţii, fuga de profeţii mincinoşi, lepădarea tuturor poftelor rele şi căutarea în toate a celor bune. Îngerul îi arată toate acestea într-o serie de pilde care cresc treptat în complexitate. O serie de sfaturi din cele date de înger ca răspuns la întrebările lui Herma sunt foarte aplicate: acesta îi arată că există pocăinţă şi după [[botez]], dacă creştinul a căzut în păcat, dar avertizează că timpul e totuşi limitat, până la venirea a doua a stăpânului turnului. De-a lungul cărţii, Herma se prezintă pe sine însuşi ca o persoană simplă care este , cu adevărat smerită şi conştiincioasăşi dornic să înveţe şi să asculte poveţele îndrumătorilor săi. Chemarea lui la pocăinţă era menită să mişte sufletele ascultătorilor şi cititorilor şi să îi îndrepte pe calea lui Dumnezeu. De aceea lucrarea s-a bucurat de un succes deosebit ca lucrare de cateheză morală, îndeosebi în rândul catehumenilor.
==Manuscrise==
În prezent se cunosc doar câteva manuscrise greceşti incomplete. Pe lângă acestea, au fost descoperite numeroase fragmente, inclusiv o traducere în persana mijlocie. Este de notat, de asemenea, faptul că un [[Codex Sinaiticus]] de la mijlocul secolului al III-lea conţine o copie a ''Păstorului lui Herma'' la sfârşitul Noului Testament, ilustrând astfel popularitatea de care se bucura în acele timpuri.
 
În România, traducerea textului (de Pr. Dr. Dumitru Fecioru) a fost publicată în ''Scrierile Părinţilor Apostolici'' (ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979 [PSB 1], ed. a II-a 1995).
==Legături externe==
6.119 modificări

Meniu de navigare