Modificări

{{ciornă}}[[Imagine:Matei_Basarab.jpg|thumb|right|240px|<center>Matei Basarab</center>]]'''Matei Basarab''' (1580 - 1654)a fost Domn al Ţării Româneşti Țării Românești între anii 1632-1654.

Matei Basarab era fiul lui „Danciul ot Brâncoveni”, fost mare vornic și oștean al lui Mihai Viteazul. Danciu ot Brâncoveni a murit în bătalia bătălia de la Șelimbăr (1599) și a fost înmormântat la Alba Iulia. Mama lui Matei era jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni (actualmente în judeţul județul Olt). Ca și tatăl său, Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandând grupul de oaste al târgoveților și breslașilor din Craiova.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, București, 1925</ref> ===Urcarea pe tronul Țării Românești===Matei Basarab a încercat să urce pe tronul Țării Românești încă din timpul domniei lui Leon Tomșa, având sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei, în 1630. Deoarece situația din țară era foarte agitată și în timpul lui Radu Iliaș, urmașul lui Leon Tomșa, Poarta Otomană îi încredințează domnia lui Matei Basarab în martie 1633 (la aceasta contribuind și darurile substanțiale făcute personal de Matei marelui vizir de la Istanbul).  În timpul domniei sale, Matei Basarab a menținut pacea cu Turcia, dar a încheiat și tratate de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei (1635), precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția (în 1636, 1637 și 1639).<ref name="Xenopol"/> ===Relațiile cu Vasile Lupu===Domnia lui Matei Basarab a fost marcată de îndelungatul conflict cu omologul său din Moldova, voievodul [[Vasile Lupu]]. Acesta dorea să-l detroneze pe voievodul muntean, utilizând în acest scop atât intrigi și pâri la Înalta Poartă, dar și atacuri armate directe. Matei Basarab a contracarat aceste atacuri atât pe cale diplomatică, demascând manevrele voievodului moldovean demnitarilor otomani (care chiar îi pedepsesc cu moartea pe dregătorii turci corupți de Vasile Lupu), cât și pe câmpul de luptă, respingând atacurile intrigantului vecin la Focșani (noiembrie 1637) și la Ojogeni pe râul Prahova (decembrie 1639).  Vasile Lupu, al cărui fiu Ioan (căruia voia să-i lase domnia Moldovei, el intenționând să o ia pe cea a Munteniei) murise între timp, văzând că intrigile sale la Înalta Poartă nu mai au efect, s-a împăcat cu Matei, prin intermediul [[mitropolit]]ului [[Varlaam al Moldovei]] (1644). În semn de pace, fiecare voievod a ridicat câte o [[mănăstire]] în țara celuilalt (Mănăstirea Stela în Târgoviște, respectiv Mănăstirea Soveja în Putna).  Împăcarea dintre cei doi nu a durat însă mult. Vasile Lupu a găsit noi motive să se supere din nou pe Matei Basarab (în 1650) și l-a amenințat că îl atacă, chiar în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Matei, aliat cu principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl ajută pe Gheorghe Ștefan, care se răsculase, să-l detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653). Vasile Lupu izbutește cu ajutorul ginerelui său Timuș, fiul hatmanului cazacilor Bogdan Hmelnițki, să-l respingă pe Gheorghe Ștefan și invadează Muntenia, împreună cu cazacii. Matei Basarab îi bate însă cumplit la Finta, pe râul Ialomița (în mai 1653) și îl alungă pentru totdeauna pe Vasile Lupu de pe tronul Moldovei.<ref name="Xenopol"/> ===Sfârșitul domniei===[[Imagine:Arnota_monastery_51.jpg|thumb|left|300px|<center>Mormântul lui Matei Basarab, de la Mănăstirea Arnota</center>]]După biruința din bătălia de la Finta, pe Ialomița (mai 1653), asupra lui [[Vasile Lupu]], se părea că nimic nu-i va mai tulbura domnia lui Matei Basarab, voievod creștin, pașnic și iubitor de cultură. Din păcate, nu s-a putut bucura multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, precum și o răscoală a seimenilor (mercenari străini) și a dorobanților, i-au grăbit sfârșitul, el săvârșindu-se din viață la [[9 aprilie]] 1654.<ref name="Xenopol"/> A fost înmormântat la Târgoviște, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria sa - [[Mănăstirea Arnota]] - de către un sobor de [[preot|preoți]], în frunte cu [[patriarh]]ul [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]] și secretarul acestuia, [[diacon]]ul și cărturarul Paul de Alep, care se aflau atunci în Țara Românească.<ref>Nicolae Iorga, p. 150.</ref> Pe piatra sa de mormânt se află inscripția::„''Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân și Domn al Țării Românești, bărbat înțelept, îndurător și milostiv, întemeietor, înnoitor a multe biserici și mănăstiri; niciodată biruit, ci biruitor; și a multor învingeri învingător prea slăvit, dușmanilor înfricoșat, prietenilor de folos, îmbogățitor al țării sale, cel ce, cu multă bogăție și întru toate îndestulat, în plină pace, a domnit douăzeci și trei de ani; a adormit întru Domnul, la cinstite bătrânețe, în anul Domnului 1654''”. Matei Basarab a fost urmat la tron de către [[Constantin Șerban]] ([[ctitor]]ul, printre altele, [[Catedrala patriarhală din București|Catedralei patriarhale din București]]). ==Ctitor de sfinte lăcașuri==În perioada domniei lui Matei Basarab cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al acesteia. În cei 22 de ani de domnie, Matei Basarab s-a dovedit un bun gospodar și administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală și de închegare a unei școli artistice, fără de care „școala brâncovenească” nu ar fi fost posibilă. A fost un adevărat protector al culturii, dar și un puternic sprijin al ortodoxiei, acționând energic pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. [[Imagine:Arnota_monastery_24.jpg|thumb|right|310px|<center>Matei Basarab și Doamna Elina, ctitori ai Mănăstirii Arnota</center>]] Matei Basarab a fost unul dintre cei mai mari ctitori ortodocși români. A ridicat din temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la [[Muntele Athos]], precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Şistov. Dacă [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurăscu<ref>Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, ''Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi'', Editura Albatros, București, 1972</ref>).  Cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab este [[Mănăstirea Arnota]] (din actualul județ Vâlcea), ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui sfânt lăcaș mai vechi. Biserica mănăstirii a fost pictată de Stroe din Târgoviște. Pe lângă temele religioase tradiționale sunt de remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab și Doamna Elina), din pronaos, precum și o remarcabilă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.<ref name="Loreta Popa"/> Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul lui Matei Basarab, precum și cel al Doamnei Elina, soția voievodului. O altă ctitorie monumentală a lui Matei Basarab este [[Mănăstirea Căldărușani]] (din actualul județ Ilfov), construită între anii 1637-1638. Mănăstirea est situată în apropierea Bucureștiului, într-o poziție pitorească, fiind înconjurată din trei părți de lacuri. În anul 1649 Matei Basarab a reconstruit Episcopia Buzăului, „''după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești''”, așa cum scria un cronicar al vremii.<ref>Nicolae Iorga, p. 148.</ref>Episcopia ortodoxă cu sediul la Buzău exista încă de la începutul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie, „''pentru Buzău se făcu o noua orânduire, fixându-se județele supuse cu judecata lor oblăduirii episcopului de acolo: Buzăul, Râmnicul-Sărat, Brăila și Secuienii''”<ref>Nicolae Iorga, p. 67.</ref> Din această ctitorie a lui Matei Basarab s-a păstrat actuala catedrală episcopală, care a fost însă consolidată și refăcută în mai multe rânduri (1840, 1939 și 1999).<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/episcopia-buzaului-vrancei-91059.html Catedrala Episcopiei de Buzău și Vrancea], accesat 3 martie 2013.</ref> Alte ctitorii de seamă ale lui Matei Basarab sunt:*Mănăstirea Sadova, în județul Dolj*Mănăstirea Măxineni (1637), în fostul județ Râmnicu Sărat, în 1637, distrusă în Primul Război Mondial*Mănăstirea Plătărești (1646), județul Ilfov*Mănăstirea Strehaia (1645), județul Mehedinți *Mănăstirea Cornățel (1648), în prezent aceasta fiind biserica de mir din comuna Mănăstirea, județul Ilfov*Mănăstirea Negoești (1648-1649), județul Ilfov*[[Mănăstirea Brebu]], județul Prahova*Schitul Bărbătești (1645-1646), județul Dâmbovița*Schitul Pinul (1647-1648), județul Buzău*Catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea*Biserica Sărindar din București*[[Biserica Sfinții Apostoli (București)|Biserica Sf. Apostoli din București]]*Biserica Sf. Dumitru din Craiova (1651), care se afla pe locul actualei catedrale mitropolitane*Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Târgoviște (1650)*Biserica Sf. Nicolae ''Andronești'', tot în Târgoviște (1653)*Biserica Sf. Apostoli din Ploiești (1639)*Biserica Sf. Procopie din Gherghița, județul Prahova (1641)*Biserica Sf. Gheorghe din Pitești*Bisericile din Caracal, Drăgănești-Teleorman, Pârscovani și Dobrotești-Olt De asemenea, a refăcut o serie de sfinte lăcașuri ca:*Mănăstirea „Negru Voda din Câmpulung” (1635-1636)*[[Mănăstirea Plumbuita]] de lângă București (1647)*Mănăstirea Brâncoveni, din județul Olt (ctitorie a boierilor Craiovești)*Mănăstirea Cârnu, județul Buzău, care există încă din secolul al XVI-lea*Mănăstirea Drăgănești, de lângă Roșiorii de Vede (1647) După pilda voievodului, doamna Elina, soția sa, a ctitorit biserica din Horești, județul Ilfov, între 1643-1644 și a refăcut Mănăstirea Slătioarele din Ocnele Mari, iar fratele ei, Udriște Năsturel, biserica „Târgului” din Târgoviște. În afara hotarelor țării, Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Soveja din județul Vrancea (1644-1645), biserica Turnu Roșu din județul Sibiu (1645), bisericile din Sviștov și Vidin în Bulgaria, precum și biserica Sfântul Sinadon din [[Marea Lavră]] de la [[Muntele Athos]]. ==Influența asupra dezvoltării vieții spirituale a românilor== Matei Basarab a fost un sprijinitor al vieții spirituale a românilor, atât a celei religioase cât și a celei culturale. Împreună cu cumnatul său, marele logofăt Udriște Năsturel, a înființat două tipografii, una la [[Mănăstirea Govora]] și cealaltă la Târgoviște.

Epoca lui Matei Basarab Prima carte tipărită la Târgoviște a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de care "explozia" brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat "Mecena"''Trebnic'',un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxieiîn 1636, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui iar la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului românGovora, un adevarat patron al bisericii''[[Pravilă|Pravila Mică]]'' din 1640. A ridicat Udriște Năsturel a tradus din temelie peste 30 latină în slavonă opera ascetică medievală ''De imitațio Christi'' a lui Thomas de biserici Kempis, tipărită la care [[Mănăstirea Dealu]] în 1647. De remarcat că în prefața adresată mitropolitului [[Varlaam al Moldovei]] se adaugă refacerea multor altoraarată, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar si pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăreprintre altele, la Vidin înrudirea dintre limbile latină și Sistovromână.

A În timpul domniei lui Matei Basarab a fost urmat la tron introdusă limba română în slujbele religioase, căci, după cum spunea voievodul: „''Am văzut că în întreaga mea țară este foame, este sete, nu însă de pâine și apă, ci din pricina împuținării sfintelor cărți''”.<ref name="Loreta Popa"/>.  ==Note bibliografice==<references/> ==Bibliografie==* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de către nepotul săuMunte, Sf1908.  ==Legături externe==* [[Martirhttp://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/jurnalul-old/matei-basarab-ctitor-bisericesc-45139.html ''Matei Basarab, ctitor bisericesc'', Loreta Popa, ''Jurnalul Național'', 13 mai 2005]] şi Binecredinciosul Voievod * [[Constantin Brâncoveanuhttp://ziarullumina.ro/documentar/biserica-pilda-de-pace-intre-domnitorii-matei-basarab-si-vasile-lupu ''Biserica - pildă de pace între domnitorii Matei Basarab și Vasile Lupu'', Alexandru Briciu, ''Ziarul Lumina'', 3 august 2009]].

înainte=Gheorghe DucaRadu Iliaș|titlu=[http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_domnitori_valahi Domnitor [Listă a Domnilor Țării Românești|Domn al Țării Românești]]|ani=1678 1632 - 16881654|după=[[Constantin BrâncoveanuȘerban]]}}