Pregătind misiunea lor de propovăduire a creştinismului ortodox, [[Chiril şi Metodie|Chiril]], şi fratele său [[Chiril şi Metodie|Metodie]] au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baştină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi ale unor cărţi de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei şi în documentele religioase şi guvernamentale, Papa a interzis în 865 utilizarea '''slavonei''' în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilaţi din Moravia în anul următor.

Aceia care au fost exilaţi din Moravia au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de academiile din Preslav şi Ohrida. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătăţit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic şi glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit limbajul slavonei bisericeşti. Limabjul Limbajul iniţial, numit în prezent '''slavona veche''' s-a răspândit în lumea slavă iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit ''slavonabisericească''' bisericească. Slavona a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruşi, bulgari şi sârbi chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat.

În mijlocul zonelor slave europene, utilizarea limbii şi dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII/XVIII şi, în general, nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de [[Rascolnicirascolnici]] încă multă vreme.