La sfintele slujbe din [[biserică]], căţuia mai este folosită astăzi doar în unele [[Mănăstire|mănăstiri]], mai ales din [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica Greciei]] (şi în special [[Muntele Athos]]), şi atunci ea are un mâner şi zurgălăi.

Căţuia nu poate lipsi din casa creştinului. Ea se păstrează la colţişorul de [[rugăciune]], sau lângă icoane. În casă putem aprinde [[tămâia]] ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face [[semnul crucii]] deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de [[gândurile rele|gânduri]] urâte, de vise urâte, sau de [[diavol|duhuri necurate]]. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul [[dar]]ului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.