Modificări

[[Fișier:Veljusa Monastery St. Alexander of Alexandria.jpg|thumb|230px|Icoană a Sf. Alexandru al Alexandriei, Mănăstirea Veljusa, Macedonia de Nord]]Cel întru [[sfânt|sfinţisfinți]] părintele nostru '''Alexandru al Alexandriei''' a fost Papă-Patriarh al Alexandriei şi și întâistătător al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]] la începutul secolului al IV-lea. În tumpul timpul păstoriei sale, a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuţia împăraţilor persecuția împăraților romani, între care răspândirea [[arianism]]ului şi și stabilirea datei PaştilorPaștilor. A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit [[erezie]]i arianismului la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[29 mai]].

==ViaţaViața==Se ştiu puţine știu puține lucruri despre tinereţea tinerețea lui Alexandru. Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probabil la Alexandria. Ca [[preot]], a cunoscut [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiilepersecuțiile]] din vremea împăraţilor împăraților Galeriu şi și Maximin. După adormirea papei [[Ahila al Alexandriei]], a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, începând de la Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]].

Încă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei PaştilorPaștilor, eforturile lui [[Meletie de LycopolisLicopolis]] de a-i submina autoritatea şi și arianismul.

O [[sectă ]] [[Schismă|schismatică]], condusă de un anume Erescentius, contesta modul în care se făcuse datarea [[Sfintele PaştiPaști|PaştilorPaștilor]]. Controversa nu a fost tranşată tranșată până la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]], însă mai înainte de [[sinod ]] Alexandru a redactat un tratat în care amâna tranşarea tranșarea problemei până la reunirea Sinodului, tratat în care cita declaraţiile declarațiile precedente ale răposatului patriarh [[Dionisie al Alexandriei]] (248-265) asupra acestei chestiuni.

Alexandru a moştenit moștenit totodată şi și contestările venite din partea unuia dinter episcopii dintre [[episcop]]ii săi sufragani, Meletie de LycopolisLicopolis, care îl contestase şi și pe Ahila înaintea lui. Meletie era de partea celor care cereau o pocăinţă [[pocăință]] foarte strictă, iar el şi adepţii și adepții lui puneau în discuţie discuție deciziile lui cu privire la reprimirea creştinilor creștinilor care se lepădaseră de credinţă credință în vremea persecuţiilorpersecuțiilor. Pe lângă faptul că s-a plâns fără succes la curtea împăratului [[Constantin cel Mare|Constantin I]], Meetie Meletie a început să [[Hirotonie|hirotonească ]] el însuşi însuși episcopi în afara teritoriilor aflate sub jurisdicţia jurisdicția sa şi și fără acordul lui Alexandru. Se pare că Meletie intrase şi și într-un fel de alianţă alianță cu [[Arie (eretic)|Arie]]. Atât controversa cât şi și acordul cu Arie au luat sfârşit sfârșit la Sonodul Sinodul I Ecumenic de la Niceea(325), unde Alexandru i-a îngăduit lui Meletie să se întoarcă rămână în Biserica din AlexandriaPatriarhia Alexandriei, dar fără dreptul de a hirotoni episcopi.

Cea mai mare provocare cu care a trebuit să se confrunte Alexandru a fost Arie însuşiînsuși. Poziţia Poziția lui Alexandru fusese compromisă de acţiunile acțiunile predecesorului său, Ahila, care nu numai că îi îngăduise lui Arie să se întoarcă în bisercăBiserică, ci îi dăduse în grijă cea mai veche biserică din Alexandria. Din această poziţiepoziție, Ahila îi dăduse lui Arie posibilitatea de a exercita o şi și mai mare influenţă influență asupra comunităţii creştine comunității creștine din Alexandria. Arie câştiga câștiga din ce în ce mai mulţi susţinători mulți susținători în Alexandria, situaţia situația devenind într-atât de gravă încât Alexandru a fost nevoit să convoace două întâlniri cu preoţii şi diaconii [[Preot|preoții]] și [[diacon]]ii săi pentru a încerca să limiteze acţiunile acțiunile lui Arie. La nici una din aceste întâlniri nu s-a ajuns la o concluzie fermă care să-o permită să pună capăt răspândirii învăţăturilor învățăturilor lui Arie. În anul 320, Alexandru a convocat un [[sinod]] al Bisericii din Alexandria care s-a pus de acord asupra condamnării lui Arie. În ciuda condamnării, Arie a continuat să-şi răspândească învăţătura în Mareotis (Egiptul de Nord) şi în Libia. Alexandru a convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o sută de clerici. La sinod, Arie şi-a argumentat poziţia potrivit căreia Fiul n-ar fi fost coetern cu Tatăl şi n-ar fi fost din aceeaşi Substanţă. Sinodul a ascultat îngrozit ultima afirmaţie a lui Arie şi a pronunţat împotriva acestuia o [[anatema|anatemă]] care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunţa la ideile lui.

După aceeaÎn ciuda condamnării, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-şi și răspândească ereziaînvățătura în Mareotis (Egiptul de Nord) și în Libia. Alexandru a scris atunci convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o mărturisire sută de credinţă pe care a trimis-o tuturor episcopilor creştini, cerându-le să se ralieze poziţiei lui[[cleric]]i. Disputa în jurul arianismului s-a agravatLa sinod, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât iArie și-a atras atenţia şi împăratului Constantin I. Constantin leargumentat poziția potrivit căreia Fiul n-a scris lui Alexandru şi lui Arie cerânduar fi fost coetern cu Tatăl și n-le să pună capăt disputeiar fi fost din aceeași Substanță (gr. ''ousia''). Alexandru Sinodul a rămas pe poziţii, iar un alt sinod general al diocezei sale ascultat îngrozit ultima afirmație a reafirmat excomunicarea lui Arie. Arie i s-și a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantin i-a cerut lui Arie să-şi prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la pronunțat împotriva acestuia o [[Niceeaanatema|anatemă]], în Asia Mică, pe [[14 iunie]] 325care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunța la ideile lui.

După aceea, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-și răspândească erezia. Alexandru a scris atunci o mărturisire de credință pe care a trimis-o tuturor episcopilor creștini, cerându-le să se ralieze poziției lui. Disputa în jurul arianismului s-a agravat, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât i-a atras atenția și împăratului [[Constantin cel Mare]]. Constantin le-a scris lui Alexandru și lui Arie cerându-le să pună capăt disputei. Alexandru a rămas pe poziții, iar un alt sinod general al diocezei sale a reafirmat [[excomunicare]]a lui Arie. Arie i s-a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantin i-a cerut lui Arie să-și prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la [[Niceea]], în Asia Mică, pe [[14 iunie]] 325. După lungi dezbateri, sinodul a reafirmat anatema împotriva lui Arie. Sinodul l-a autorizat totodată pe Alexandru, la rugămintea acestuia, să-i îngăduie lui Meletie să-şi și păstreze titlul episcopal, dar fără dreptul de a exercita nici un fel de autoritate episcopală. Sinodul i-a dat lui Alexandru dreptul de a calcula data PaştilorPaștilor, cu îndatorirea de a-şi și comunica apoi decizia întregii creştinătăţicreștinătăți. Sinodul a mai permis Bisericii din Egipt să-şi și păstreze tradiţia [[tradiția]] privind celibatul clerului.

 Sfântul Ierarh [[ierarh]] Alexandru al Alexandriei este cinstit în [[Biserica Ortodoxă]], dar şi și în Bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedoniene]] şi și în Biserica Romano-Catolică.

*[httphttps://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_of_Alexandria Pope_Alexander_I_of_Alexandria Wikipedia: Alexander of Alexandria]

[[Categorie: SfinţiSfinți]][[Categorie: Sfinţi Părinţi]][[Categorie: Părinţi niceeni şi post-niceeniSfinți Părinți]]