5.288 de modificări
Modificări
→Viaţa: legături interne
Patriarhul Adrian a păstorit la începutul domniei lui Petru I, pe când acesta începea diversele reforme care urmau să modernizeze Rusia, atât din punct de vedere cultural cât şi religios. Patriarhul Adrian s-a opus reformelor lui Petru care se refereau la tradiţiile Bisericii şi, în mod special, el a criticat ordinul lui Petru care obliga la tunderea bărbilor. Deşi a acceptat criticile lui Petru referitor la deficienţele în guvernarea [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]], relaţiile lui cu Petru a devenit foarte încordate. Aceste tensiuni au fost aprinse şi mai tare de către Patriarhul Adrian care era adeptul unei forme mai uşoare a revendicării Patriarhului [[Nikon al Moscovei|Nikon]], cum că Biserica trebuie să supervizeze peste problemele seculare ca şi peste cele spirituale, şi astfel patriarhul, ca imagine a lui Hristos, era un alt guvernator al Rusiei, la fel ca şi ţarul.<ref>Francis Dvornik, ''The Slavs in European History and Civilization'', Rutgers University Press, Brunswick, New Jersey, 1962, p539</ref>
După ce Patriarhul Adrian a decedat în [[16 octombrie]] 1700, Petru a amânat numirea unui patriarh mai mult de douăzeci de ani, în timp ce Biserica Rusă era administrată de mai prietenosul Mitropolit Ştefan (Iavorschi), care avea titlul de ''[[locum tenens]]'', după care a definţat poziţia de patriarh şi a format un [[Sinod guvernant apostolic]], aflat sub superbizarea unui „''ober-Procurator''” laic.<ref>Nicholas V. Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd ed., Oxford University Press, New York, 1977, p257.</ref>
==Note==
