Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Teotim I al Tomisului

5 octeți adăugați, 1 septembrie 2011 09:30
legături interne
'''Sfântul Ierarh Teotim I Scitul''' a fost [[episcop]] de Tomis la sfârşitul secolului al IV-lea. [[Prăznuire|Pomenirea]] lui se face în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[20 aprilie]].
Teotim I Scitul era de neam daco-roman, născându-se în [[Dacia Pontică]], undeva în a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind contemporan cu Sfinţii [[Ioan Casian]] şi [[Gherman din Dobrogea]], format în tinereţe în aceeaşi [[mănăstire]] din „hotarele Casienilor şi ale Peşterilor".
Acest [[episcop]] urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390, după mutarea din viaţă a episcopului [[Gherontie al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de Fericitul [[Ieronim]], în celebra sa lucrare „''De viris illustribus''”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de [[Dumnezeu]] şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă că „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe''”, ceea ce dovedeşte vasta sa cultură în retorica şi filosofia antică, greacă şi latină. Apoi, fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre episcopul Teotim: „''Aud că scrie şi alte lucrări''”.
Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „''creatorul Filocaliei româneşti''”. În gândirea sa a fost, desigur, influenţat de Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] şi de părinţii capadocieni. Teotim I vorbeşte foarte frumos despre liniştea minţii şi a inimii.
Sub păstoria lui Teotim I, mănăstirile şi sihăstriile din [[Dobrogea]] secolului IV, renumite prin asceză şi isihie, au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi”, răspândiţi, atât la nord de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la [[Ierusalim]], [[Constantinopol]], [[Roma]] şi [[Africa]]. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-V.
Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] şi mai ales Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele [[patriarh]] i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari „''pentru nomazii sciţi de la [[Istm]]''”, adică pentru huni. În anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul '''Ioan Gură de Aur''', împotriva învăţăturii eretice a episcopului [[Antonin al Efesului]]. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în Constantinopol şi ia apărarea marelui patriarh şi dascăl a toată lumea, împotriva acuzaţiilor aduse de Sfântul [[Epifanie de Salamina|Epifanie al Ciprului]], dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I şi Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].
Despre activitatea literară a Sfântului Ierarh Teotim nu cunoaştem prea multe date. Istoricii timpului spun doar că el a publicat în formă de dialog şi fraze scurte şi că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântului Teotim era în consens cu gândirea marilor [[Părinţi ai Bisericii]] veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii creştine”.
5.288 de modificări