Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Teologie dogmatică

4 octeți șterși, 31 august 2011 13:03
legături interne
Una din sarcinile precise ale Dogmaticii este aceea de a păstra, a explica şi a proteja mărturisirea de credinţă creştină validă sau ''omologhia'', aşa cum a fost exprimată în [[Crez]]ul ecumenic din 381. Crezul constituie, de fapt, conţinutul credinţei pe care creştinul este obligat să-l profeseze în mod personal, drept condiţie de primire a [[Botez]]ului şi de intrare în [[Biserică]]. Crezul este reînnoit personal, ca parte din Taina [[Spovedanie]]i, şi este repetat la [[Liturghie]] înainte de [[Cuminecătură]]. Înainte de [[hirotonia]] sa, [[episcop]]ul este ţinut să rostească Crezul în public şi să-l explice. Fără această ''omologhia-confessio'' (II Cor. 9, 13; Evr. 3,1; 4,14; I Tim. 6. 12). identitatea dogmatică a creştinului, ca si cea instituţională a Bisericii n-ar putea să fie recunoscute. Astăzi, explicarea Crezului se face prin [[catehism]]e alcătuite de fiecare episcop pentru [[Eparhie|eparhia]] sa.
Dogma este forma conceptuală a unui adevăr revelat atemporal, atestat direct de [[Sfânta Scriptură]], confirmat de Tradiţia Apostolilor (para-dosis), receptat în mărturisirea, în [[cult]]ul cultul şi în disciplina Bisericii. Înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece este ecoul [[cuvânt]]ului lui Dumnezeu, despre care dă mărturie unică Biblia. Doctrina este concretizarea simbolică, în afirmaţii, în concepte, în simboluri, a mesajului biblic (gr. ''kerygma''). Doctrina creştină este, în mod esenţial, doctrina Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea şi formularea ei simbolică fac parte din configuraţia textului biblic, de origine.
Din această cauză, dogma are un caracter stabil, adică este consecventă cu credinţa apostolică - din care tac parte Evangheliile sinoptice, credinţă care nu se adaugă şi nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelaţia divină infailibilă şi atemporală. Ea nu descoperă deci adevărul prin metoda hermeneutică, un adevăr pe care nu-l cunoaşte şi nu este revelat. Ea se referă la adevărul deja dat, revelat, ne-ascuns. adevărat (de la lat. ''verum'', cf. F.A. 12,9), pe care-1 protejează, explică, dezvoltă, fiind un adevăr infinit, absolut (In. 14,6: Efes.4,21). Dogmatica trebuie să rămână permanent consecventă cu Biblia: „Nimeni să nu întoarcă cuvintele Domnului spre păreri proprii" ([[Policarp al Smirnei]], ''Către Filipeni'', 7.1). [[Irineu de Lyon]] (+ 202) insistă ca Biserica să păstreze doctrina care s-a predat de la început în unitatea şi în integritatea ci catolică, globală (''Adv. Haer.'' I,cap. 2). Sf. [[Atanasie cel Mare]] spune: [[Tradiţia]] de la început şi învăţătura de credinţă a Bisericii universale pe care a dat-o Domnul, Apostolii au propovăduit-o, iar Părinţii au păstrat-o. Pe ea s-a întemeiat Biserica " (''Către Serapion'', l XXVIII.pag.58).
5.288 de modificări