În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail de pe tron, Leon V Armeanul îl face pe Nichita eunuc pentru a-l împiedica să devină împărat și îl închide într-o mănăstire. Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine [[stareţ]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de episcopul Vasile al Parosului.

Când, în timpul regenţei exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influenţat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viaţa sa păcătoasă. Pentru a-şi consolida poziţia, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reuşeşte să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa şi să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susţinerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică şi împărat, episcopii l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, sinodul episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul [[Fotie cel Mare|Fotie]], căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid şi sfinţit ca [[patriarh]] pe [[24 decembrie]] 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor şi de alţi doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învăţat, un erudit al vremii sale şi un opozant ferm al iconoclaştilor.