Modificări

Salt la: navigare, căutare

Calinic de la Cernica

1.177 de octeți adăugați, 15 mai 2019 12:58
Surse: referințe
{{Format:Articol de calitate}}
{{Sfinti
|nume= Sfântul Ierarh <br>Calinic de la Cernica|Imagine= [[ImagineFișier:11-Calinic_Cernica.jpg|220 px|Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica]]|nastere= [[7 octombrie, ]] 1787, BucureştiBucurești|adormire= [[11 aprilie, ]] 1868, [[Mănăstirea Cernica]]|localizare= {{flag|Romania}} România
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
|etnie= română
|tip= [[ierarh]], [[cuvios]]|canonizare= [[21 - 23 octombrie, ]] 1955|calendar= [[11 aprilie]]|biserici= biserica Biserica Sfântul Gheorghe de la [[Mănăstirea Cernica]]
|site=
|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Calinic''', cunoscut şi și sub numele de Sfântul '''Sfântul Calinic de la Cernica''', a fost [[stareţstareț]] (apoi [[arhimandrit]]) al [[Mănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]] timp de 32 de ani, formând o aleasă şi și renumită obşte obște monahală. Mai târziu a fost ales [[Episcopepiscop]] de Râmnicu-Vâlcea.<br>A fost unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti [[Părinte duhovnicesc|părinți duhovnicești]] români ai veacului al XIX-lea. Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt (canonizat) la [[28 februarie]] 1950. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face pe data de [[11 aprilie]].
==ViaţaViața==
Sfântul Calinic s-a născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în BucureştiBucurești, (suburbia Sântul Visarion, uliţa ulița Lefterescu). Părinţii Părinții săi, Antonie şi și Floarea Antonescu, erau oameni de condiţie condiție mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', naşă nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia soția Marelui Ban Barbu Văcărescu şi și mama primului poetul român, Ienăchiţă Ienăchiță Văcărescu. Mai târziu, mama sfântului s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Pasărea]], devenind monahia Filofteia şi și mutându-se la Domnul în data de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel de mic copil crescut într-un mediu creştincreștin, sub ochii atenţi atenți ai unei mame evlavioase şi și iubitoare de copii, în cinstirea şi și dragostea de [[Dumnezeu]] şi și de oameni. Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi [[preot]] de [[mir]], apoi a intrat şi și el în viaţa viața monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.
Constantin Antonescu a urmat cursurile unei şcoli școli românești de pe lângă o biserică (probabil Colţea[[Biserica Colțea|Colțea]], sau poate Sfântul [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|„Sfântul Gheorghe NouNou”]]), aici învăţând şi învățând și limba greacă. În 1807, mai înainte să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin şiși-a urmat chemarea lăuntrică şi și a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe [[12 noiembrie]] 1808, el este tuns [[călugăr]] sub numele de '''Calinic''', iar după o lună este hirotonit [[ierodiacon]] la [[Biserica]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al VraţeiVraței, refugiat la Bucureşti București din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti Țării Românești fiind vacant în acel moment). Îndrumat de duhovnicul său, Calinic a început o viaţă viață de aspre nevoinţe călugăreştinevoințe călugărești, cu post, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea NeamţNeamț]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut străvechea ctitorie domnească de la NeamţNeamț, cu aleasă viaţă viață duhovnicească, precum şi și alte mănăstiri moldoveneştimoldovenești.
În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ("ciuma „ciuma lui Vodă Caragea"Caragea”) ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit [[ieromonah]] de către [[arhiereu]]l Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al Ţării RomâneştiȚării Românești, iar după doi ani a fost hirotonit duhovnic şi și rânduit mare eclesiarh al mănăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, [[Nectarie din Egina|Nectarie]]. În acel moment, Sfântul Sf. Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece bătrânul stareț Dorotei îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.
În cursul anului 1817 a plecat la [[Muntele Athos]], stând acolo aproape un an şi reuşind și reușind să cunoască îndeaproape viaţa viața călugărilor de acolo și asprele lor rânduieli. A cules astfel o învăţătură învățătură care îi va fi de folos în ostenelile sale de mai târziu.
Pe [[14 decembrie]] 1818, după moartea stareţului starețului Dorotei, întreaga obşte obște de la Cernica l-a ales ca stareț pe ieromonahul Calinic. Deşi Deși avea doar 31 de ani (din care 11 petrecuţi petrecuți în mânăstire), noul stareț a încercat să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. S-a îngrijit de înființarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărți de cultură teologică. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ca [[arhimandrit]], de către mitropolitul Ţării RomâneştiȚării Românești, Dionisie Lupu (pe [[9 aprilie]] 1820).
Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe insula mare de la Cernica. Poate cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţăbiruință]], zidită între anii 1831-1832, și refăcută în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. Tot atunci s-a ridicat o nouă stăreţiestăreție, clopotniţaclopotnița, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniţă.În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], sfinţită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de lângă Ploieşti. Ca stareţ, Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Era un bun îndrumător al credincioşilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât şi pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din Bucureşti şi din împrejurimi, refugiaţi la Cernica de frica turcilor care intraseră în Bucureştibolniță.
În anul 18501846, după 43 de ani de viaţă în mănăstireneobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], dintre care 32 de ani de cârmuire sfințită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a obştii monahale ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de la Cernicalângă Ploiești. Ca stareț, stareţul Calinic s-a fost chemat la înalta slujire arhierească. De fapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, îi ceruse să primească scaunul mitropolitanremarcat nu numai ca un bun administrator, dar Calinic refuzaseși ca un constructor talentat, socotindu-se nevrednic de o asemenea înaltă cinstireel fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Dar, în 1850, când toate cele patru scaune vlădiceşti din Ţara Românească rămpseseră vacante , Barbu ŞtirbeiEra un bun îndrumător al credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, domnitorul cât și pentru faptele sale de atunci, având o mare admiraţie faţă milostenie. Timp de stareţul mănăstirii ctitorite de strămoşul său (vornicul Cernica Ştirbei)câteva luni, l-în 1821 a convins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. Pe [[15 septembrie]] 1850 Calinic a fost ales hrănit în străvechiul scaun episcopal mănăstire un mare număr de la Râmnicu-Vâlcea, fiind hirotonit [[arhiereu]] în catedrala mitropolitană locuitori din Bucureşti la [[26 octombrie]] 1850 de [[Prăznuire|praznicul]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântului Dumitru]]. Deoarece reşedinţa episcopală București și din Râmnic era distrusă în urma unui incendiuîmprejurimi, înscăunarea s-a făcut refugiați la Craiova, pe [[26 noiembrie]]; noul episcop avea vârsta Cernica de 63 de anifrica turcilor care intraseră în București.
Imediat În anul 1850, după înscăunare43 de ani de viață în mănăstire, dintre care 32 de ani de cârmuire a obștii monahale de la Cernica, noul ierarh starețul Calinic a găsit în eparhie o moştenire grea care se cerea îndreptatăfost chemat la înalta slujire arhierească. De 10 ani eparhia era condusă de locţiitorifapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Ţării Românești, Alexandru Ghica, resedinţa şi catedrala episcopală erau distruseîi ceruse să primească scaunul mitropolitan, numărul preoţilor era insuficientdar Calinic refuzase, puţin pregătiţi şi cu socotindu-se nevrednic de o stare materială greaasemenea înaltă cinstire. Dar, [[seminar]]ul era închis în urma revoluţiei 1850, când toate cele patru scaune vlădicești din 1848Țara Românească rămăseseră vacante, Barbu Știrbei, lăcaşurile domnitorul de închinare neîngrijite sau în paraginăatunci, având o mare admirație față de starețul mănăstirii ctitorite de strămoșul său (vornicul Cernica Știrbei), iar unele chiar închise. Noul episcop l-a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucruriconvins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. A cercetat eparhia, Pe [[15 septembrie]] 1850 Calinic a rânduit protopopifost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu-Vâlcea, a fiind hirotonit noi preoţi[[arhiereu]] în catedrala mitropolitană din București la [[26 octombrie]] 1850 de [[Prăznuire|praznicul]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântului Dumitru]]. În 1851 Deoarece reședința episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu, înscăunarea s-a redeschis seminarul, mai întâi făcut la Craiova, apoi în 1854 l-a mutat la Râmnicpe [[26 noiembrie]]; a deschis şi şcoli pentru pregătirea cântăreţilor bisericeştinoul episcop avea vârsta de 63 de ani.
Imediat după înscăunare, noul ierarh a găsit în eparhie o moștenire grea care se cerea îndreptată. De 10 ani eparhia era condusă de locțiitori, reședința și catedrala episcopală erau distruse, numărul preoților era insuficient, puțin pregătiți și cu o stare materială grea, [[seminar]]ul era închis în urma revoluției din 1848, lăcașurile de închinare neîngrijite sau în paragină, iar unele chiar închise. Noul episcop a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucruri. A cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoți. În 18541851 a redeschis seminarul, după mutarea reşedinţei episcopale înapoi mai întâi la Râmnicu-VâlceaCraiova, episcopul Calinic sapoi în 1854 l-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite de el însuşimutat la Râmnic; pictura avea să fie făcută de marele pictor român Gheorghe Tattarescua deschis și școli pentru pregătirea cântăreților bisericești.
Între 1859-1864 a refăcut și redeschis schitul Frăsinei, construit în 1763În 1854, dar părăsit mai apoi. Astfel, în 1863, a construit după mutarea reședinței episcopale înapoi la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniţă și noi chilii. Planul bisericii a fost conceput de el, iar zugrăvirea a încredinţatRâmnicu-o pictorului braşovean Mişu Popp. La acest schitVâlcea, episcopul Calinic s-a introdus regulile aspre preocupat de vieţuire ridicarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite de la [[Muntele Athos]], pe care el însuşi le respecta de când intrase în mănăstire. Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstirești", episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frăsinei însuși; pictura avea i se permită să rămână cu toate bunurile, excepţie aprobată fie făcută de domnmarele pictor român Gheorghe Tattarescu.
Mare iubitor de carte şi sprijinitor al culturiiÎntre 1859-1864 a refăcut și redeschis schitul Frăsinei, construit în 1763, episcopul Calinic a simţit mereu nevoia unei tipografii propriidar părăsit mai apoi. Ca stareţ şi apoi ca episcopAstfel, în 1863, a tipărit câteva cărţi construit la Bucureşti (cum Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. Planul bisericii a fost "Pravoslavnica mărturisire"conceput de el, tipărită în anul 1859, pe cheltuiala sa)iar zugrăvirea a încredințat-o pictorului brașovean Mișu Popp. În 1860La acest schit, Calinic a reuşit să deschidă ("cu bani împrumutaţi", după cum mărturisea el însuşi) tipografia ''Kallinik Rîmnik'', proprietatea sa, introdus regulile aspre de sub teascurile căreia au apărut mai multe cărţi viețuire de slujbă şi de învăţăturăla [[Muntele Athos]], ca: ''Tipicul bisericesc, Manualul pe care el însuși le respecta de pravilă bisericeascăcând intrase în mănăstire. Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare „Legea secularizării averilor mânăstirești”, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici'' şi ''Pravila mânăstirească'', pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și cea episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frăsinei să i se permită să rămână cu toate bunurile, excepție aprobată de la Frăsineidomn.
Calinic intenţiona să reînvie la Râmnic vremurile Mare iubitor de înflorire culturală din timpul marilor săi înaintaşi din secolul carte și sprijinitor al XVIII-lea: episcopii [[Antim Ivireanul]]culturii, Damaschinepiscopul Calinic a simțit mereu nevoia unei tipografii proprii. Ca stareț și apoi ca episcop, Climenta tipărit câteva cărți la București (cum a fost ''Pravoslavnica mărturisire'', Chesarie și Filarettipărită în anul 1859, pe cheltuiala sa). Cu un an înainte de moarte În 1860, a donat reușit să deschidă („cu bani împrumutați”, după cum mărturisea el însuși) tipografia ''Kallinik Rîmnik'', proprietatea sa oraşului Râmnic, cu tot inventarul şi cu toate cărţile aflate în depozitde sub teascurile căreia au apărut mai multe cărți de slujbă și de învățătură, cu condiţia ca tipografia să: ''Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici'' și ''Pravila mânăstirească'', pravilă după care s-i poarte numele şi ca jumătate din veniturile ei să fie folosite pentru întreţinerea şcolilor din oraş şi a elevilor săraci, precum şi condus obștea mânăstirii Cernica și cea a seminariştilor, iar cealaltă jumătate să fie folosită pentru întreţinerea schitului de la Frăsinei.
Episcopul Calinic a fost intenționa să reînvie la Râmnic vremurile de înflorire culturală din timpul marilor săi înaintași din secolul al XVIII-lea: episcopii [[Antim Ivireanul]], Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret. Cu un însufleţit patriot. În calitatea an înainte de moarte a donat tipografia sa de episcoporașului Râmnic, Calinic a participat la Adunările obștești ale Ţării Româneşti şi a fost deputat cu tot inventarul și cu toate cărțile aflate în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor. Încă din primăvara anului 1857 el a trimis o circulară către protopopi şi egumenidepozit, prin care le cerea cu condiția ca în toate bisericile tipografia se facă rugăciuni "pentru unirea românilor într-o singură voinţă şi cuget, i poarte numele și ca jumătate din veniturile ei ceară pe cale legiuită viaţă patriei lor". A făcut parte şi fie folosite pentru întreținerea școlilor din Adunarea electivă oraș și a ţării care l-elevilor săraci, precum și a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la [[24 ianuarie]] 1859. Într-o pastorală adresată protopopilor şi preoţilor din eparhia saseminariștilor, îi îndemna pe aceştia iar cealaltă jumătate -şi cinstească patria şi pe cârmuitorii ei şi să nu cruţe nici o jertfă pentru binele obştesc fie folosită pentru că: "cine este un bun creştin, este şi un bun patriot"întreținerea schitului Frăsinei.
Trebuie subliniată şi pusă în lumină sfinţenia vieţii lui Episcopul Calinica fost și un însuflețit patriot. Cei care l-au cunoscut au rămas impresionaţi În calitatea sa de numeroasele sale milosteniiepiscop, de simplitatea sa Calinic a participat la Adunările obștești ale Țării Românești și a fost deputat în îmbrăcăminteDivanul ad-hoc, de bunătatea şi blândeţea sa, de rugăciunile sale tămăduitore, de posturile şi privegherile salecare a pregătit Unirea Principatelor. Anastasie BaldovinÎncă din primăvara anului 1857 el a trimis o circulară către protopopi și egumeni, biograful său, scria că episcopul avea liste de persoane cărora prin care le împărţea permanent ajutoare şi că atunci când hirotonea preoţi le dăruia cărţi şi chiar bani de drum. "Era atât de milostiv – scria acesta – încât dacă nu avea ce cerea ca în toate bisericile dea de milosteniese facă rugăciuni „pentru unirea românilor într-o singură voință și cuget, îşi da hainele de pe prea Sfinţia Sa şi plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani ceară pe unde voi şticale legiuită viață patriei lor”. A făcut parte și din Adunarea electivă a țării care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la [[24 ianuarie]] 1859. Într-o pastorală adresată protopopilor și preoților din eparhia sa, ca îi îndemna pe aceștia aibă ce -și cinstească patria și pe cârmuitorii ei și dea la fraţii lui în Hristos, nu cruțe nici o jertfă pentru binele obștesc pentru că aşa numea pe săraci şi neputincioşi". Conform cu mărturiile contemporanilor, Sfântul Calinic fusese binecuvântat și cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni: exorcizări„cine este un bun creștin, tămăduiri este și altele. Martori contemporani povestesc mai multe cazuri de vindecări de boli în urma rugăciunilor episcopului Calinic, cum a fost o tânără din satul Muiereasca sau fiul meşterului care lucra la construirea catedralei episcopale de la Râmnicu-Vâlceaun bun patriot”.
Simţind Trebuie subliniată și pusă în lumină sfințenia vieții lui Calinic. Cei care l-au cunoscut au rămas impresionați de numeroasele sale milostenii, de simplitatea sa în îmbrăcăminte, de bunătatea și blândețea sa, de rugăciunile sale tămăduitoare, de posturile și privegherile sale. Anastasie Baldovin, biograful său, scria că episcopul avea liste de persoane cărora le împărțea permanent ajutoare și că atunci când hirotonea preoți le dăruia cărți și chiar bani de drum. „Era atât de milostiv – scria acesta – încât dacă nu avea ce să dea de milostenie, își da hainele de pe prea Sfinția Sa și plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani pe unde voi ști, ca să aibă ce să dea la frații lui în Hristos, pentru că așa numea pe săraci și neputincioși”. Conform cu mărturiile contemporanilor, Sfântul Calinic fusese binecuvântat și cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni: exorcizări, tămăduiri și altele. Martori contemporani povestesc mai multe cazuri de vindecări de boli în urma rugăciunilor episcopului Calinic, cum a fost o tânără din satul Muiereasca sau fiul meșterului care lucra la construirea catedralei episcopale de la Râmnicu-Vâlcea. Simțind că i se apropie sfârşitul vieţii pământeştisfârșitul vieții pământești, pe [[24 mai]] 1867, Sfântul Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieţii vieții episcop titular al Râmnicului. A murit pe [[11 aprilie]] 1868. A fost înmormântat două zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, în prezența [[mitropolit]]ului [[primat]] al României, Nifon, şi și a unei mari mulţimi mulțimi de credincioşicredincioși.
==Proslăvirea ca sfânt==
Pentru viaţa viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, şi și pentru faptele sale sfinte, Sfântul [[Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], întrunit pe data de [[28 februarie]] 1950, a hotărât ca episcopul Calinic să fie trecut în rândul [[sfinţisfinți]]lor, cu data de [[prăznuire]] la [[11 aprilie]]. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la [[21 octombrie]] 1955.
Festivităţile Festivitățile proclamării solemne a canonizării sale (proslăvirea ca sfânt) au avut loc la [[Mănăstirea Cernica]] în zilele de 21 - [[23 octombrie]] 1955, în prezenţa prezența multor ierarhi români şi și străini, a numeroşi numeroși călugări, preoţi şi credincioşipreoți și credincioși. Tot atunci au fost dezgropate şi și [[moaştemoaște]]le sale, care au fost aşezate așezate spre cinstire şi și închinare în biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, ctitoria sa; racla cu sfintele moaşte moaște este păstrată şi și astăzi în această biserică.
Astfel, smeritul stareţ şi stareț și ierarh Calinic a devenit unul dintre cei mai de seamă sfinţi sfinți ai calendarului ortodox român, pildă vrednică de urmat pentru orice fiu al Bisericii. [[Prăznuire]]a lui din neam în neam se face în ziua mutării sale la Domnul, adică la [[11 aprilie]]. Este cinstit prin cântări de laudă, în [[Minei]] şi și prin slujba [[Acatist]]ului; chipul său este zugrăvit în multe biserici mănăstireşti şi mănăstirești și parohiale, iar numele său este purtat de mulţi credincioşi mulți credincioși care îmbracă îngerescul chip al călugăriei.
Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind în acelaşi același timp şi și o podoabă aleasă a Bisericii Româneşti şi Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea şi Însuşi și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaşte moaște puterea săvârşirii săvârșirii de minuni.
==Scrieri==În anul 2012, la iniţiativa IPS [[Irineu (Popa) al Olteniei|Irineu al Olteniei]], moaștele sfântului Calinic au fost purtate în pelerinaj pe teritoriul [[Mitropolia Olteniei|Mitropoliei Olteniei]] (la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Drobeta-Turnu Severin, Slatina și Mănăstirea Clocociov), în semn de respect și recunoștință pentru activitatea sa de păstorire a Episcopiei Râmnicului.<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfantul-ierarh-calinic-din-nou-in-oltenia-69945.html Ioniță Apostolache, ''Sfântul Ierarh Calinic din nou în Oltenia''], 28 aprilie 2012, ''Ziarul Lumina'', accesat la 15 mai 2019</ref> Cu această ocazie, PF Părinte Patriarh [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]] a dăruit fragmente din moaștele Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, spre a fi păstrate cu cinste în Catedrala din Râmnicu Vâlcea.<ref>[https://basilica.ro/catedrala-din-ramnicu-valcea-si-a-cinstit-ocrotitorul-si-ctitorul-sfantul-calinic/ ''Catedrala din Râmnicu Vâlcea și-a cinstit ocrotitorul și ctitorul: Sfântul Calinic''], 13 mai 2019, ''Agenția de Știri Basilica'', accesat la 15 mai 2019</ref>
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul 1):
:''De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povăţuitorule povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi și făcătorule de minuni, cu nevoinţele nevoințele tale chip de sfinţenie sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în Ceruri te veseleştiveselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace şi și mare milă.''
[[Condac]] (glasul al 8-lea):
:''Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veseleşte veselește sufletele celor credincioşicredincioși, şi și atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţurile şi dăruieşte moaște sfințește simțurile și dăruiește tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi și cu bucurie îţi îți cântăm:<br/>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înţelepţiteînțelepțite!''
==IconografieNote==<references />
==Surse==
*[http://www.cernica.go.ro/sfCALINIC-viata.htm Sfântul Calinic - viața]
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica Sfântul Calinic de la Cernica]
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html Sfânt.ro - Sf. Ierarh Calinic de la Cernica]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Sinaxar 11 aprilie]
==A se vedea și==*[http://www.cernica.go.ro/sfCALINIC-viata.htm Sfântul Calinic - viaţa[Mănăstirea Cernica]]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica Sfântul Calinic [Gheorghe de la Cernica]]
==Legături externe==
 
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html Sf. Ier. Calinic de la Cernica], la sfant.ro
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Sinaxar 11 aprilie]
*[http://www.credo.ro/proloage.php?data=1104&i=1 Proloagele, 11 aprilie]
*[http://www.orthodoxphotos.com/readings/profetii/calinic.shtml O mărturie a Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sfantului_calinic.htm Acatistul Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://www.arhiram.ro/sfinti/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica Sf. Ierarh Calinic de la Cernica], pe situl Episcopiei Râmnicului.
*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sfantul_ierarh_calinic_de_la_cer.htm Sinaxar 11 aprilie, Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/sf-calinic-de-la-cernica-1787-1868/ Sf. Calinic de la Cernica (1787-1868)], de Narcis Stupcanu.
*[http://www.crestinortodox.ro/carte-928-82548-sfantul-calinic-de-la-cernica-8 Sf. Calinic de la Cernica]
 
[[Categorie:Sfinţi Sfinți români]][[Categorie:ClerIerarhi români]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Articole de calitateCtitori]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare