5.288 de modificări
Modificări
→O nouă viziune asupra apariţiei şi răspândirii protestantismului şi a ceea ce este el: legături interne
Protestantismul a apărut în epoca cuceririi Lumii Noi. În acele timpuri Biserica Catolică era foarte puternică şi îşi impunea influenţa în toate aspectele vieţii, începând cu cele religioase şi morale.
Aşa cum se ştie, „civilizarea” noilor ţinuturi a însemnat în fond distrugerea unor civilizaţii dezvoltate şi uciderea câtorva zeci de milioane de băştinaşi de către europeni. Şi nu este vorba de oameni capabili şi doritori să facă o reală civilizare, ci - de cele mai multe ori - tocmai de cei care erau cel mai puţin civilizaţi: ocnaşi, oameni cu tare morale, aventurieri. Ceea ce au făcut ei, au fost chiar fapte anticreştine: [[uciderea|ucidere]], [[furt]], etc. Deci, nu numai că în Europa ei erau – în mare parte – în afara perceptelor Bisericii şi a cerinţelor morale, dar, mai mult, prin trimiterea lor în expediţii ei au fost îndemnaţi să facă şi mai mult rău. Şi l-au şi făcut.
În urma întoarcerii lor acasă ei au devenit bogaţi. Desigur, concepţiile lor religioase nu erau real creştine şi nici morala lor elevată. Dar ei au adus servicii împăraţilor şi împăraţii aveau nevoie de ei ca să îi mai trimită în alte expediţii, aşa că este de presupus că le luau apărarea. Ca protejaţi ai împăraţilor, ca oameni cu bani şi cu aura de învingători, ei este de presupus că au început să aibă o mare influenţă. Asta presupune că concepţiile lor de viaţă au început să fie admirate şi urmate de o parte din populaţie. Dacă până la ei Inchiziţia reprima (exagerat de) drastic orice abatere de la învăţăturile creştine, odată cu ei s-a instaurat … „excepţia”: pentru ei erau alte reguli, adică se putea trăi şi fără respectarea cerinţelor Bisericii.