5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Libertatea''' este, într-o primă accepţiune, (libertatea de credinţă) capacitatea omului a se conforma sau nu îndemnurilor, poruncilor, legilor lui [[Dumnezeu]]. Unii înţeleg această libertate ca libertate a bunului plac, luând-o ca acoperământ al răutăţii şi în felul acesta ajung robi ai stricăciunii. În această Sintagma trimite la a doua accepţiune libertatea este starea de eliberare în raport cu [[păcatul]] care ne înrobeşte. Adevărul propovăduit de [[Iisus|Hristos]] ne face liberi, ne eliberează din captivitatea păcatului, aşa cum ne spune însuşi Mântuitorul.(Ioan 8.34) Omul contemporan cade uneori în anumite patimi care îi afectează grav libertatea, unele apărute recent în istoria omului, cum ar fi [[dependenţa de televizor]], [[dependenţa de internet]] şi [[dependenţa de jocurile pe calculator]], sau în unele ceva mai vechi cum ar fi [[fumat]]ul, [[droguri]]le sau [[jocuri pe bani|jocurile pe bani]]. El trebuie să fie conştient că ,,Fiecare este robul lucrului de care este biruit", precum spune [[apostolul Petru]].(2Pet2.19). [[Apostolul Pavel]] spune: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine."(1Cor6. 12)
==Libertatea bunului-plac nu este adevărată libertate==
Libertatea fără poruncile şi legile lui Dumnezeu, care este o libertate arbitrară, a bunului-plac, nu este o libertate de dorit. În Deuteronom se spune că Dumnezeu dă următoarele porunci şi legi poporului lui Israel: trebuie să nimicească toate locurile de închinare ale Neamurilor, să surpe altarele, să le sfărâme stâlpii idoleşti, să le ardă în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâme chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, să le facă să piară numele din locurile acelea (vezi [[închinarea la dumnezei străini]]); apoi să- L caute pe Dumnezeu la locaşul Lui, să meargă ,,la locul pe care -l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui”, să aducă acolo arderile lor de tot, jertfele lor, zeciuielile lor, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele lor. Apoi încheie:,,Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce -i place, fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru”.<ref>Deut12.8</ref> În această stare de libertate arbitrară se afla aşadar poporul lui Israel înainte de a lua în stăpânire ţara sfântă.