Se cunosc puţine lucruri despre copilăria şi tinereţea lui Adrian. El s-a născut în [[2 octombrie]] 1627 şi a fost [[botez]]at cu numele Andrei (în rusă: Андрей). După ce a intrat în viaţa [[monahism|monahală]] a primit numele de Adrian, la [[tundere]]a sa. După o vreme este ridicat la rangul de [[arhimandrit]] la [[Mănăstirea Chudov]] din Moscova. La această mănăstire, a intrat în atenţia Patriarhului Ioachim, care, în 1686, la l-a trimis să păstorească [[Eparhia de Kazan]], ca mitropolit de Kazan. În [[24 august]] 1690, Adrian este ales [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarh al Moscovei şi Întregii întregii Rusii]], după decesul lui Ioachim din acelaşi an. Patriarhul Adrian a păstorit la începutul domniei lui Petru I, pe când acesta începea diversele reforme care urmau să modernizeze Rusia, atât din punct de vedere cultural cât şi religios. Patriarhul Adrian s-a opus reformelor lui Petru care se refereau la tradiţiile Bisericii şi, în mod special, el a criticat ordinul lui Petru care obliga la tunderea bărbilor. Deşi a acceptat criticile lui Petru referitor la deficienţele în guvernarea [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]], relaţiile lui cu Petru a devenit foarte încordate. Aceste tensiuni au fost aprinse şi mai tare de către Patriarhul Adrian care era adeptul unei forme mai uşoare a revendicării Patriarhului [[Nikon al Moscovei|Nikon]], cum că Biserica trebuie să supervizeze peste problemele seculare ca şi peste cele spirituale, şi astfel patriarhul, ca imagine a lui Hristos, era un alt guvernator al Rusiei, la fel ca şi ţarul.<ref>Francis Dvornik, ''The Slavs in European History and Civilization'', Rutgers University Press, Brunswick, New Jersey, 1962, p539</ref> După ce Patriarhul Adrian a decedat în [[16 octombrie]] 1700, Petru a amânat numirea unui patriarh mai mult de douăzeci de ani, în timp ce Biserica Rusă era administrată de mai prietenosul Mitropolit Ştefan (Iavorschi), care avea titlul de ''[[locum tenens]]'', după care a definţat poziţia de patriarh şi a format un [[Sinod guvernant apostolic]], aflat sub superbizarea unui „''ober-Procurator''” laic.<ref>Nicholas V. Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd ed., Oxford University Press, New York, 1977, p257.</ref> ==Note==<references/>

Patriarhul Adrian a păstorit la începutul domniei lui Petru I, pe când Petru începea diversele reforme care urmau să modernizeze Rusia, atât cultural cât şi religios. Patriarhul Adrian s-a opus reformelor lui Petru care se adresau tradiţiilor Bisericii şi, în mod special, el a criticat ordinul lui Petru care obliga la tunderea bărbilor. Deşi a acceptat criticile lui Petru referitor la deficienţele în guvernarea ==Surse==*[[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii RuseWikipedia: Patriarch_Adrian]], relaţiile lui cu Petru a devenit foarte aprinse. Aceste tensiuni au fost aprinse şi mai tare de către Patriarhul Adrian care era adeptul unei forme mai uşoare a revendicării Patriarhului [[Nikon al Moscovei|Nikon]] cum că Biserica trebuie să supervizeze peste problemele seculare, ca şi peste cele spirituale, şi astfel patriarhul, ca imagine a lui Hristos, era un alt guvernator al Rusiei, la fel ca şi ţarul.<ref>Francis Dvornik, ''The Slavs in European History and Civilization'', Rutgers University Press, Brunswick, New Jersey, 1962, p539</ref>