Mănăstirea Antim se afla în București în strada Antim nr. 29 (la intersecția cu strada Justiției), de la Piața Unirii spre Casa poporului Palatul Parlamentului pe partea stângă.

Ctitorul acestui așezământ este Sfântul [[Ierarh]] Antim IvireanuIvireanul, care a construit mănăstirea între anii 1713-1715, pe amplasamentul unei modeste biserici din lemn.

După cum notează istoricul de artă românească veche Vasile Drăguț, [[iconostas]]ul, unic în arta noastrăromânească, este din piatră sculptată, fiind atribuit chiar lui Antim, care, conform [[tradiție]]i, ar făcut și ușa bisericii, bogat împodobită.

În 1912 s-a construit, în incinta mănăstirii, Palatul Sfântului Sinod (o clădire un pic oarecum greoaie și în disonanță cu arhitectura ansamblului), unde funcționează și Biblioteca Sfântului Sinod.

Restaurată A fost restaurată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (suferind importante modificări arhitectonice , precum și o nouă pictare a bisericii), apoi în anii '50 prin grija Patriarhului [[Patriarh]]ului Justinian.

În urma lucrărilor de sistematizare a zonei din anul 1984, Palatul Sfântului Sinod a fost translatat pe o distanta de 25m25 m, cu o rotire de 13 grade.

[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât, la [[20 iunie]] 1992, [[canonizare]]a [[ctitor]]ului acestei mănăstiri - Antim Ivireanul, Mitropolit al Tarii Ţării Românești (1708-1716), personalitate de înaltă moralitate și cultură, - [[prăznuire]]a acestuia fiind înscris în calendar în ziua de [[27 septembrie]].

La sfârșitul anului 1945, în această mănăstire a luat ființă cercul ''Rugul Aprins'', alcătuit din [[monah]]i și distinși intelectuali (profesori, scriitori, compozitori, pictori, studenți), având ca temă de discuții [[isihasm]]ul.

Cercul a fost desființat în 1950, mulți dintre membri săi fiind condamnați la ani grei de temniță comunistăde către regimul comunist.