5.288 de modificări
Modificări
→O nouă viziune asupra apariţiei şi răspândirii protestantismului şi a ceea ce este el
Protestantismul a apărut în epoca cuceririi Lumii Noi. În acele timpuri Biserica Catolică era foarte puternică şi îşi impunea influenţa în toate aspectele vieţii, începând cu cele religioase şi morale.
Aşa cum se ştie, „civilizarea” noilor ţinuturi a însemnat în fond distrugerea unor civilizaţii dezvoltate şi uciderea câtorva zeci de milioane de băştinaşi de către europeni. Şi nu este vorba de oameni capabili şi doritori să facă o reală civilizare, ci - de cele mai multe ori - tocmai de cei care erau cel mai puţin civilizaţi: ocnaşi, oameni cu tare morale, aventurieri. Ceea ce au făcut ei, au fost chiar fapte anticreştine: [[ucidere]], [[furt]], etc. Deci, nu numai că în Europa ei erau – în mare parte – în afara perceptelor Bisericii şi a cerinţelor morale, dar, mai mult, prin trimiterea lor în expediţii ei au fost îndemnaţi să facă şi mai mult rău. Şi l-au şi făcut.
În urma întoarcerii lor acasă ei au devenit bogaţi. Desigur, concepţiile lor religioase nu erau real creştine şi nici morala lor elevată. Dar ei au adus servicii împăraţilor şi împăraţii aveau nevoie de ei ca să îi mai trimită în alte expediţii, aşa că este de presupus că le luau apărarea. Ca protejaţi ai împăraţilor, ca oameni cu bani şi cu aura de învingători, ei este de presupus că au început să aibă o mare influenţă. Asta presupune că concepţiile lor de viaţă au început să fie admirate şi urmate de o parte din populaţie. Dacă până la ei Inchiziţia reprima (exagerat de) drastic orice abatere de la învăţăturile creştine, odată cu ei s-a instaurat … „excepţia”: pentru ei erau alte reguli, adică se putea trăi şi fără respectarea cerinţelor Bisericii.
Deci, protestantismul promite mult (deşi nu are argumente să dovedească că îşi poate onora promisiunile) şi cere foarte puţin. Alături de acest aspect el mai prezintă elemente care îl fac atractiv pentru mulţi. Astfel, el desfăşoară multe acţiuni sociale: se cântă împreună, se racolează noi membri, se distribuie reviste, se recompensează cei care au rezultate, etc. În fond, el se aseamănă în mare parte cu ceva de genul „cercul pasionaţilor de drumeţie” sau „clubul coriştilor”: este un loc unde cei tineri îşi pot cheltui energia, pot lega noi prietenii şi îşi pot satisface dorinţa de afirmare, iar cei în vârstă pot ca să nu se simtă singuri. Ceea ce contează însă mai mult este Voia lui Dumnezeu. Pentru că este interesant ca fiecare protestant să evalueze cât din atracţia lui pentru participarea lui la acţiuni reprezintă o necesitate socială, şi cât este cu adevărat închinată Domnului. Un alt element de atracţie îl constituie banul şi starea materială. Nu este un secret că mulţi ajung să devină protestanţi pentru a putea emigra sau pentru a fi ajutaţi să îşi cumpere o vilă. Poate fi numită oare aceea credinţă în care atracţia o constituie banul şi nu Dumnezeu? Cu atât mai mult cu cât, prin bani, în repetate rânduri unii oameni şi-au părăsit confesiunile lor şi au fost aduşi în situaţia de a ajunge să nu respecte unele din cuvintele lui Dumnezeu, Să nu uităm şi pildele Mântuitorului şi nici modul în care trăiau primii creştini.
Oare nu este protestantismul o mişcare în care omul rămâne cel care vrea el să fie, dar doar vorbeşte despre Dumnezeu şi caută să Îl aducă la nivelul raţiunii şi intereselor lui?
===Şi a apărut ecumenismul!===
