Modificări

==Life==Born to the world around the year Născut în jurul anului 1443 as , cu numele de mirean Nikolai Maikov (in Russian: în rusește Николай Майков), Nilus was probably of peasant originNil a avut cel mai probabil origine țărănească. While some writers have attributed to him noble originsUnii cercetători i-au atribuit origini nobile, he described himself as dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (rural inhabitant„țăran”, în rusă). Little is known of his early yearsNu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. The chronology of his life and travels are sketchyAtât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar. He entered monastic life early and was A intrat în [[tonsureMonahism|viața mănăstirească]]d while still de tânăr, iar schima (haina) monahală a youthîmbrăcat-o din tinerețe. He joined the [[monastery]] of St Cyril of Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (White LakeLacul Alb) whose founder Cyril of Beloozero was known to be hostile toward monastic landownership, and who had rejected villages offered to him by devout noblesal cărui fondator, Chiril de Belozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului care se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, el refuzase satele oferite cadou de către unii nobili credincioși.

It is not known how long he stayed at ===În Sfântul Munte===Nu se știe cât de mult a stat Nil la Belozersk, but he departed at some point and traveled with his discipledar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Innocent Inocențiu (who became St Innocent of care a devenit Inocențiu de Komel)către [[Muntele Athos]] în Grecia, to unde au fost primiți la mănăstirea rusească a [[Mount Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Sf. Pantelimon]] in Greece where they were accepted into the Russian monastery. At În Athos, Nilus began years of dedicated readingNil s-a dedicat ani întregi citirii, translation, and study of the church fatherstraducerii și studierii scrierilor [[Sfinții Părinți|Sfinților părinți]]. AlsoTotodată, at în Athos he further developed his practice of “mental prayer”a aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], with the Jesus Prayer the center of his făcând din chemarea Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative devotion. He is thought to have visited nearby monasteries before returning again to the St Cyril monastery in Russia where he put into use the spirit of Greek monasticism. He built Se crede că a cell outside the cloister, but found his devotions and contemplations were constantly interrupted by people seeking his advice and companyvizitat și mănăstirile apropiate de la Sf. So, he moved further from the monasteryMunte.

Having found shortcomings with large monastery===Întoarcerea în Rusia și întemeierea aici a vieții monahale idioritmice===S-a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, Nilus brought to Russia the concept of smaller communities, sketes, as unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a third form of construit o [[monasticism|monasticchilie]] life other than large în afara mănăstirii, dar [[cenobiticrugăciuni]] communities and solitary eremetric monastic lifele sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. In this form of monasticism Nilus looked to life of voluntary solitude in which monastics could honor their vows more fully and avoid the corruption of materialism prevalent in the land owning monasteries. It was along the Sora RiverDrept urmare, near Belozersk, that he started his skete about 1473. Others soon followed and joined him in this isolation, and of these he demanded devotion to God and obedience to the rules of the Skete. He looked upon himself as the equal of those who sought his council and did not claim any titles or superior spiritual statusa plecat din mănăstire.

Although the lives of the Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[monkIsihasm|viață isihastă]]s were centered around prayer and devotional work, Nilus and the monks of the skete each was responsible for their own upkeep and sustenance. Nilus required that monks participate in productive labor and spoke in support of monastic reforms on Sfântul Nil a basis of adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau [[schit]]uri – o a secluded and modest lifestyletreia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). The monks also took upon themselves copying and correcting the translated church texts in the existing manuscriptsSf. Nilus was thought to have had compiled a compendium of the lives of the Nil vedea în această formă de monahism șansa unei vieți mai solitare în care [[saintCălugăr|monahii]]sputeau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, which is lostrobi etc.

Nilus, his followers, and disciples lived Și-a simple, relatively obscureîntemeiat schitul în jurul anului 1473, and peaceful lifepe malul Râului Sora, far different from the large and wealth monastic institutions that had become a part of the Russian culturelângă Belozersk. For Nilus, these developments were signs of the Church losing its wayÎn curând, as greed and lust for power and control grew within the church hierarchymulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). His teachings differed from the norms of church life of the timeAcestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. He developed mystical and ascetical ideas along the lines of hesychasm that asked believers to concentrate on their inner world and personal experiences of faith as means for achieving unity with GodSe socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.

In the latter part of the fifteenth century a small group of intellectual eccleasitics centered around Deși viețile [[Novgorodcălugăr]] began to criticize the church for its excesses. Since these people seemed to assert a return to Old Testament interpretations they were called ''Judaizers''. Among the positions voiced by this group was criticism of the growth in wealth and landholding by the monasteries and the Church. They sought return to a simpler type of spiritual and devotional life. In 1487, ilor erau centrate în jurul [[ArchbishopRugăciunea|rugăciunii]] Gennady of Novgorod learned of this group, which was considered heretical. and began to move to eliminate them, as he considered that Moscow clerical and political authorities were not taking them seriously. In 1490, after the death of Archbishop Gerontius of Moscow, an opponent of Gennadyși nevoințelor duhovnicești, a Nil și ceilalți [[synodCălugăr|monahi]] was called to consider the matter. As the meeting of the synod neared, Abp. Gennady found an ally in the person of ai [[Abbot]] [[Joseph of Volokolamsk|Joseph Volotskyschit]]ului se îngrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, of the large Volokolamsk Monastery, who supported large monastery holding and held strong ideas how apostates should be treated, including death for the leaders of the Judaizers and imprisonment for othersca în viața călugărească „de sine” sau ''idioritmică''.

At the Synod of 1490Mai apoi, Nilus and Paisius Yaroslavov opposed both the secular persecution and ecclesiastic trial of heretics and apostatesNil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, and questioned the church’s role in bringing them back to the church other than through admonitionastfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, prayercum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, and exampleel susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Nilus resolutely opposed capital punishment. His position was Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a revolutionary approach outside the traditional standards of the day, including those of western Christianitytextelor bisericești din manuscrisele existente. At the close of the Synod only a few Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile [[priestsfinți]]lor, dar care s were condemned and defrocked without being executed-ar fi pierdut. After the Synod closed Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Nilus and his followers returned to the wildernessSf. Nil trăia o viață simplă, to their lives of prayerful contemplation and mai degrabă retrasă și liniștită, foarte diferită de viața din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii rusești. Pentru Nil, această evoluție a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece în rândurile ierarhiei bisericeaști creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. Învățăturile Sf. Nil erau diferite de viața obișnuită a return to GodBisericii din vremea vieții sale.

Nilus continued his efforts against monastic landownership at the Synod of 1503. At the SynodEl a aprofundat unele idei mistice și ascetice inspirate din practica isihastă, held in Moscow, he questioned the existence of monastic estates. At the time the monastic real estate comprised about one third of the territory of the entire Russian state. He further voiced that this wealth was responsible for demoralizing the monastic communities in Russia. He spoke in favor of the policy of Ivan III to secularize monastic lands. In this view he was supported by the monks and elders of the St Cyril of Belozersk monastery and his disciple Vassian Patrikeyevcerând credincioșilor să se concentreze pe lumea lăuntrică și pe experiența personală a credinței ca mod de a ajunge la unirea cu Dumnezeu.

However===Disputa „iudaizanților”===În ultima parte a secolului al XV-lea, after Nilus’ deathun mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Deoarece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], Joseph and his supporters prevailed and persecutions of the Judaizers were institutedaceștia au fost numiți „iudaizanți”. Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor și a proprietăților funciare mănăstirești și bisericești. As Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic și a căutat să ia măsuri spre a fallout of this dispute-i elimina, two views emerged over the issue of church propertyconsiderând că autoritățile bisericești și politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, one that followed the austere life of Nilus and his followersdupă moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, the ‘‘nonun adversar al lui Ghenadie, a convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie și-processors’’ and the others that followed Joseph and supported the ownership of propertya găsit un aliat în persoana starețului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că „apostații” trebuiau tratați cu maximă asprime, the ‘‘processors’‘cerând pedeapsa cu moartea pentru capii „iudaizanților” și întemnițarea altora care se făceau vinovați de o asemenea atitudine.

While Joseph’s positionTotuși, with the power of the secular as well as clerical worldsdupă moartea lui Nil, came to dominate the Russian culture, the life of the nonIosif și susținătorii lui au avut câștig de cauză și s-possessors served to moderate the excesses of the possessorsa hotărât persecutarea iudaizanților. Nilus did not live long enough to see the end of the struggle that was continued by his successors Patrikeyev and ArtemisCa urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui – „non-posesorii” – și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăților bisericești – „posesorii”.

Nilus died on May 7În timp ce, 1508cu sprijinul puterii seculare și al autorității bisericești, at the age of seventy fivepoziția susținută de Iosif a ajuns predominantă în cultura rusă, leaving in his will instructions for exemplul dat de viața modestă a simple burial and regimen for the continued life in the skete after his death: ''It has always been my earnest striving as far as my strength allowed to receive no honor or praise in this monastery life, so be it after my deathnon-posesorilor'' – a Sf. Nil și a ucenicilor săi – a reușit să ducă la moderarea exceselor celor dintâi. I beg all to pray for my sinful soulNil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi, and I ask pardon from all as I forgive allPatrichieiev și Artemie. May God pardon us all.''

==References=Trecerea la Domnul===*:On Nil Sorsky, see David M. Goldfrank, “Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources," ‘‘Russian Review’’ 66, No. 3 (2007): 359–376.*:‘‘Nil Sorsky: The Complete Writings’‘. George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).*:David M Goldfrank, "Burn, Baby, Burn: Popular Culture and Heresy in Late Medieval Russia," The Journal of Popular Culture 31, no. 4 (1998): 17–32 *:Andrei Pliguzov, "Archbishop Gennadii and the Heresy of the 'Judaizers'" Harvard Ukrainian Studies 16(3/4) December 1992: 269-288 *:George Vernadsky, "The Heresy of the Judaizers and the Policies of Ivan III of Moscow," Speculum, Vol. 8, No. 4 (Oct., 1933): 436-454.

==External links==*[http://en.wikipediaSf.org/wiki/Nil_Sorsky Nil Sorsky]*[httpa murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicația de a i se face o înmormântare simplă, precum și îndrumări cu privire la administrarea vieții schitului după moartea lui://essenes.net/nilus.html Nilus Sora]*[http://ocafs''Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână și după moartea mea.ocaVă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor și vă iert și eu toate.org/FeastSaintsLifeDomnul să ne ierte pe toți.asp?FSID=101310 OCA:Nilus of Sora]''

==Referințe==Despre Nil Sorski, în engleză:*David M. Goldfrank, "Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources", ''Russian Review'' 66, No. 3 (2007): 359–376.*"Nil Sorsky: The Complete Writings". George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).*David M Goldfrank, "Burn, Baby, Burn: Popular Culture and Heresy in Late Medieval Russia", ''The Journal of Popular Culture'' 31, no. 4 (1998): 17–32 *Andrei Pliguzov, "Archbishop Gennadii and the Heresy of the 'Judaizers'", ''Harvard Ukrainian Studies'' 16(3/4) December 1992: 269-288 *George Vernadsky, "The Heresy of the Judaizers and the Policies of Ivan III of Moscow", ''Speculum'', Vol. 8, No. 4 (Oct., 1933): 436-454. ==Legături externe== *(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/Nilus_of_Sora Nil Sorsky]*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101310 OCA:Nilus of Sora] [[CategoryCategorie: SaintsSfinți]][[CategoryCategorie: Russian SaintsSfinți ruși]][[Categorie:Monahi]][[CategoryCategorie: MonasticsCuvioși]]