Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)

295 de octeți adăugați, 22 mai 2010 14:21
diacritice, reformulari minore
[[Image:Iviron_Sea.jpg|right|thumb|200px|Privire spre mare, din poarta principală a Mănăstirii Iviron]]
'''Mănăstirea Iviron''' (greacă: Μονή Ιβήρων, georgiană: ივერთა მონასტერი) este una din cele mai importante mănăstiri atonite, a treia în ordine ierarhică între cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. În vechime se numea Ivirica, şi avea, în vremurile de înflorire, 200 de [[călugăr]]i. Astăzi mănăstirea are în jurul a jur de 30 de [[monah]]i.
==Istorie==
[[Imagine:muntele-athos-37.jpg|thumb|200px|right|Mănăstirea Iviron - vedere aeriană]]
Zidită între anii 980 şi 983 de [[Ioan Iviritul]], general al armatelor bizantine, originar din Iviria (Georgiade azi, atunci o provincie bizantină în din Caucaz). Acesta, renunţând la dregătoria sa, a fost tuns în [[monahism]] împreună cu fiii săi, Eftimie şi Gheorghe, de către sfântul [[Atanasie Athonitul]], cu care era prieten. Apoi, adunând ajutoare din Iviria, a [[ctitor]]it această [[mănăstire]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], locuită multă vreme de călugări iviriţi(georgieni). Cei trei ctitori sunt recunoscuţi ca [[sfinţi]]. Pomenirea lor, împreună cu a altor sfinţi iviriţi se face la [[13 mai]].
Mănăstirea a fost de mai multe ori incendiată şi distrusă de piraţi. În timpul [[patriarh]]ului latin [[Ioan Vecos]] (Bekkos) au fost ucişi cu sabia 13 [[călugăr]]i din Iviron, pentru ca se opuneau [[uniaţie]]i.
Una din importantele restaurări ale O restaurare importantă a mănăstirii a făcut-o în anul 1513 călugărul georgian Gheorghe Varasvatzes, care a fost stareţ al mănăstirii timp de mai mulţi ani.
Domnitorul [[Mihai Viteazul]] (1593-1601) este considerat şi el un ctitor al unul dintre ctitorii mănăstirii, portretul lui votiv fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale a mănăstirii.
==Biblioteca==
Biblioteca mănăstirii Iviron conţine circa 2000 de manuscrise vechi, 15 manuscrise liturgice, şi peste 20.000 de cărţi, în limbile georgiană, greacă, ebraică, slavonă şi latină.
Între documentele de valoare ale mănăstirii se numără: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 de evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX, 45 de manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.
==Odoare, moaşte, icoane==
[[Image:Portaitissa.jpg|thumb|200px|left|Panagia Portaitissa]]
Mănăstirea Iviron este una din cele mai mari şi bogate mănăstiri de pe Muntele Athos. Posedă Are o mulţime de [[odoare]] scumpe: vase, [[veşminte]], salbe de galbeni de aur (una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o singură persoană).
===Moaşte===
Aici, la Iviron, se păstrează cele mai vestite sfinte [[moaşte]] din tot [[Sfântul Munte]]: peste 150 de cutii de argint şi racle cu moaşte de la diferiţi sfinţi. Mănăstirea are moaşte pentru măcar câte unul din sfinţii prăznuiţi zi de în fiecare zi în calendar, şi pe care le scoate sunt scoase în fiecare zi la [[Sfânta Liturghie]].
Printre cele mai venerate sunt: mâna stângă a sfântului [[Ioan Gură de Aur]], mâinile sfinţilor [[mucenic]]i [[Pantelimon]] şi [[Haralambie]], craniile sfinţilor mucenici [[Teodor Tiron]], [[Nichita Romanul]] şi [[Teodor Stratilat]], sânge de la sfântul [[apostol]] [[Apostolul Petru|Petru]], o părticică din faşa Domnului, o părticică din moaştele Sf. [[Ioan Botezătorul]].
===Icoana Maicii Domnului "Portăriţa"===
[[Imagine:Untitled-19.jpg|thumb|200px|right|Maica Domnului "Portăriţa"]]Cel mai de preţ odor al sau său este vestita icoana facatoare icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numaita numită "Portaitissa" sau "Portarita", cea mai renumita din renumită în toate tarile ţările ortodoxe.
In paraclisul de la poartă poarta mănăstirii se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită �Portărita" Portăriţa", care a venit pe mare de la BizantConstantinopol.
O femeie credincioasa pe Pe timpul prigoanei împotriva icoanelor , o femeie credincioasă a ascuns aceasta icoana in casaaceastă icoană în casă, dar soldatii soldaţii au aflat , de aceasta; atunci aceasta ea le-a dat bani multi samulţi ca să-i dea un ragaz pana răgaz până a doua zi. Atunci Pe ascuns, noaptea pe ascuns , femeia a scos icoana din casa si casă, s-a dus cu ea la malul marii si mării şi i-a spus : "Maica Domnului , eu nu mai pot sa te aparapăr.." si - şi a pus-o pe apaapă. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana apă drept la muntele Athos. Calugarii Călugării de la Iviron au vazutvăzut-o si şi au incercat sa încercat să o scoata scoată din apa apă, dar nu au reusit reuşit. Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil , care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.
Apoi monahii nu puteau introduce au putut face icoana in biserica , să intre în biserică; nu au putut-o urni de la poarta manastirii si mănăstirii şi le era frica sa frică să nu vina sa vină să o ia cineva , ; atunci s-a auzit glas din icoana icoană: "Nu voi ma aparati mă apăraţi pe mine, ci eu va apar vă apăr pe voi!" apoi Abia după aceea au putut-o muta.
S-a prorocit ca la sfarsitul sfârşitul lumii aceasta icoana această icoană va pleca pe mare asa , aşa cum a venit.
O alta minune la aceasta icoana săvârşită de această icoană: un tanar tânăr n-a primit paine pâine de la bucatar , ; atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului ducă bucătarului - bucatarul sibucătarul şi-a dat seama de unde era galbenul respectiv si şi s-a caitcăit.
Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otravaotravă.
Pe vremea venirii Arabilor arabilor în Sf. M-te Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul cuţitul în chipul icoanei acesteia, si şi îndată a început a curge sânge. Arabul, văzând minunea, s-a înfricoşat şi, căzând la pământ, s-a pocăit, s-a botezat în legea creştinească şi s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.
Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.  O alta altă minune : cand manastirea când mănăstirea nu a mai dat masa obişnuita masă de la hram , de frica foametei, fiindca fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa început să care graul grâul din hambare.
==Legături externe==
6.119 modificări

Meniu de navigare