Fericitul [[episcop]] '''Laurenţiu de Novae''',a vieţuit în secolele IV – V,pastorind păstorind peste [[Dacia]] intre între anii 401 – 417,făcând numeroase catehizări şi luptând pentru raspândirea răspândirea religiei creştine printre [[geţi]]. Pe când era la [[Sirmium]],episcopul Laurenţiu a primit o scrisoare a Papei [[Inocenţiu]] în legătură cu ideile eretice [[eretic]]e ale episcopului [[Fotin]],iar sub influenţa marilor scriitori răsăriteni,indeosebi îndeosebi a Sfăntului Sfântului [[Ioan Gură de Aur]],episcopul Laurenţiu de Novae a scris lucrările "De Paenitentia" (Despre pocăinţă) şi "De Elemosyna" (Despre milostenie). Episcopul Laurenţiu a desfăşurat o bogată activitate obştească.Scrierile sale se adresau în special unor comunităţi daco-romane,acesta fiind numit de catre către [[Sigebert de Gembloux]] ca fiind '''“dulce ca mierea”''',dispunând de o remarcabila artă a compozitieicompoziţiei. Spre mijlocul primei jumătăţi a secolului al V-lea,fericitul episcop Laurenţiu de Novae se mută la Domnul,în Împărăţia cea fără de sfârşit. [[Categorie:Episcopi]]