Modificări

Salt la: navigare, căutare

Teologie dogmatică

5.033 de octeți adăugați, 22 februarie 2010 01:03
Pagină nouă: '''Teologia dogmatică''' sau '''Dogmatica''' (de la dogma, din gr. dogma -decizie, lege, decret; cf. Lc. 2, 1; F.A. 16. 4; 17, 7; 1 Efes. 2, 15), în sens larg, este disciplina Teolo...
'''Teologia dogmatică''' sau '''Dogmatica''' (de la dogma, din gr. dogma -decizie, lege, decret; cf. Lc. 2, 1; F.A. 16. 4; 17, 7; 1 Efes. 2, 15), în sens larg, este disciplina Teologică ce tratează didascalia - doctrina sau învăţătura de credinţă constantă a Bisericii, adică adevărurile divine eterne, revelate „în repetate rânduri şi în multe feluri" (Evr. 1, 1), prin profeţi şi prin Iisus Hristos, transcrise sub inspiraţia Duhului Sfânt în scrierile canonice ale Vechiului şi Noului Testament, păstrate şi transmise de tradiţia apostolilor, interpretate şi expuse critic de Părinţii şi de teologii Bisericii, formulate de-a lungul secolelor în mod conciliar, prin consens universal. În sens restrâns, Dogmatica urmăreşte să facă o expunere metodică şi o interpretare sistematică a dogmelor cuprinse în credinţa apostolică şi ecumenică, arătând originea biblică şi dezvoltarea istorică a acestora, precum şi influenţa lor asupra diverselor aspecte ale vieţii şi misiunii Bisericii, Tot ce pri-veste relaţia dintre doctrina Bisericii şi viaţa spirituală, morală şi socială a creştinilor se numeşte evlavie (cf. Evr. 12, 28).

Una din sarcinile precise ale Dogmaticii este aceea de a păstra, a explica şi a proteja mărturisirea de credinţă creştină validă sau omologhia, aşa cum a fost exprimată în Crezul ecumenic din 381. Crezul constituie, de fapt, conţinutul credinţei pe care creştinul este obligat să-l profeseze în mod personal, drept condiţie de primire a Botezului şi de intrare în Biserică. Crezul este reînnoit personal. ca parte din faina Spovedaniei, şi este repetat la Liturghie înainte de Cuminecătură. Înainte de hirotonia sa, episcopul este ţinut să rostească Crezul în public şi să-l explice. Fără această omo-loghia-confessio (II Cor. 9, 13; Evr. 3,1; 4,14; I Tim. 6. 12). identitatea dogmatică a creştinului, ca si cea instituţională a Bisericii n-ar putea să fie recunoscute. Astăzi, explicarea Crezului se face prin catehisme alcătuite dc fiecare episcop pentru eparhia sa.

Dogma este forma conceptuală a unui adevăr revelat atemporal, atestat direct de Sfânta Scriptură, confirmat de Tradiţia Apostolilor (para-dosis), receptat în mărturisirea, în cultul şi în disciplina Bisericii. înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece este ecoul cuvântului lui Dumnezeu, despre care dă mărturie unică Biblia. Doctrina este concretizarea simbolică, în afirmaţii, în concepte, în simboluri, a mesajului biblic (kerygma). Doctrina creştină este, în mod esenţial, doctrina Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea şi formularea ei simbolică fac parte din configuraţia textului biblic, de origine.

Din această cauză, dogma are un caracter stabil, adică este consecventă cu credinţa apostolică - din care tac parte Evangheliile sinoptice, credinţă care nu se adaugă şi nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelaţia divină infailibilă şi atemporală. Ea nu descoperă deci adevărul prin metoda hermeneutică, un adevăr pe care nu-l cunoaşte şi nu este revelat. Ea se referă la adevărul deja dat, revelat, ne-ascuns. adevărat (de la lat. ''verum'', cf. F.A. 12,9), pe care-1 protejează, explică, dezvoltă, fiind un adevăr infinit, absolut (In. 14,6: Efes.4,21). Dogmatica trebuie să rămână permanent consecventă cu Biblia: „Nimeni să nu întoarcă cuvintele Domnului spre păreri proprii" (Policarp, Către Filipeni, 7.1). Irineu (+ 202) insistă ca Biserica să păstreze doctrina care s-a predat de la început în unitatea şi în integritatea ci catolică, globală (Adv. Haer. I,cap. 2). Sf. Atanasie spune: Tradiţia de la început şi învăţătura de credinţă a Bisericii universale pe care a dat-o Domnul, Apostolii au propovăduit-o, iar Părinţii au păstrat-o. Pe ea s-a întemeiat Biserica " (Către Serapion, l XXVIII.pag.58).

Dogma are şi un caracter eclezial sau ecleziologic, deoarece dezvoltarea autentică. formularea validă a adevărului biblic infailibil, infinit, în faţa conceptelor şi expresiilor umane, se face prin lucrarea Duhului Sfânt, care, de la Cincizecime, îi adună pe cei care cred în Hristos în jurul Evangheliei, constituind, astfel, ekklesia, Trupul lui Hristos in istorie (Rom. 16; 16; Efes. 1, 22). Ca succesori ai misiunii apostolice, episcopii sunt garanţii şi depozitarii Tradiţiei (Irineu). Autoritatea episco-pilor şi a sinodului lor decurge din infailibilitatea Apostolilor, martori direcţi ai lui Hristos. Dar întreaga Biserică este zidită pe temelia Apostolilor, de aceea Biserica arc facultatea harismatică de a discerne teologia personală, arbitrară, de cuvintele Apostolilor, dogmele ortodoxe valide, de doctrinele false. Tocmai de aceea, conştiinţa dogmatică a Bisericii, exprimată în cărţi de cult. în practica de cult şi în cea liturgică, în experienţa spirituală a sfinţilor, are o mare valoare doctrinară.

[[Categorie:Teologie]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.229 de modificări

Meniu de navigare