'''Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care s-a ținut în secolul IV la Seleucia -Isauria în sudul Asiei Mici, sau (orașul Silifke din Turcia de astăzi). Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai aderenții unor forme extreme de [[Arianism]] , dispute ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].

În anul 358, Împăratul împăratul roman [[Constanţiu al II-lea]] a convocat doua sinoade, : unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Apus la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV. Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat pentru să aibă loc la [[Nicomidia]]. Înainte de convocarea sinodului, dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase a lovit însă Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref>. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 de episcopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]].

Înainte de convocarea sinodului, un cutremur a lovit Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 deepiscopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]]. Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39.</ref>.

Episcopii [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus din frica sa , de frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Chiril de Ierusalim]] și [[Estathius de Sebaste]] li se imputau acuzații încă nerezolvate.

Uranius de Tir, și [[Eudoxius de Antiohia]] au vrut sa concluzioneze acuzațiile împotriva acestor episcopi, și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doileagrup, condus de [[Gheorghe de Laodicea]], Sophronius de Pompeiolopolis, și Eleusius de Cyzicus, a vrut sa să se voteze problemele teologice mai întâi de toate. Al Acest al doilea grup a câștigat.

În a doua zi, Gheorghe de Laodicea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor,ignorând acuzațiile, ce li se aduceau și excluzând i-a exclus pe [[Acacius de Cezarea]] și episcopii pe ceilalţi episcopi adverși. Așadar, aceștia au reafirmat un crezformulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatăl. <ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere mai majoritara. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au prezentat la aceste sesiuni, pe când Acacius și ceilalți s-au prezentat. Acacius a propus o noua versiune a crezului în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl,astfel ajungându-se la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] Nicea și cel de la Antiohia, și condemnand [[Anomoeanismul]]. <ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> La sfârșit, sinodul rămăsese împărțit. Vasile, Gheorghe de Laodicea, și tabăra lor au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|exocomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv Acacius, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Theodulus de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, Lentiede Tripolis, [[Euxodius de Antiohia]], [[Esebius de Cezarea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei care erau deja acuzați.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> Mai târziu, în același an, Constanţiu a convocat un sinod la Constantinopol care sa aibă în vedere deciziade la [[Sinodul de la Rimini|Ariminum]] si sa rezolve diviziunea de la Seleucia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> Sinodul s-a întrunitîn anul 360, dar nu s-au rezolvat disputele.