Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Sinodul de la Seleucia

261 de octeți adăugați, 16 noiembrie 2009 13:21
traducere (in parte)
'''Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care s-a ținut în secolul IV la Seleucia Isauria în sudul Asiei Mici, sau orașul Silifke din Turcia de astăzi. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai unor forme extreme de [[Arianism]] ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
In În anul 358, the Roman Emperor Împăratul roman [[Constantius Constanţiu al II-lea]] requested two councilsa convocat doua sinoade, one of western [unul format din episcopi de la Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [bishop]]s at [[Council of RiminiSinodul de la Seleucia|AriminumSeleucia]] and the other of eastern bishops at , care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[NicomediaIisus Hristos]], to resolve the controversy over controversă ce continua sa dezbine [[ArianismBiserica Ortodoxă|Biserica]] regarding the nature of the divinity of din secolul IV. Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat pentru [[Jesus ChristNicomidia]], dar s-a controversy that had divided the fourth-century churchținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref>
Before the council was convened an earthquake struck NicomediaÎnainte de convocarea sinodului, killing many people including the bishopun cutremur a lovit Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius of Nicomediade Nicomidia. As Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 deepiscopi, s-a result on întrunit la Seleucia la data de [[September 27septembrie]], 359 the eastern council (of about 160 bishops) met at Seleucia instead. The council was bitterly divided, and disorganized Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. The two parties met separately and reached opposing decisions Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39.</ref>
The bishops, Episcopii [[Basil of Vasile de Ancyra]], [[Macedonius Macedonie I of Constantinoplede Constantinopol]], and și Patrophilus fearful that the council would depose themdin frica sa nu fie caterisiți de sinod, had delayed their arrivalși-au întârziat venirea. Also De asemenea, lui [[Cyril of JerusalemChiril de Ierusalim]] and și [[Eustathius of Estathius de Sebaste]] faced unresolved charges.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39 li se imputau acuzații încă nerezolvate.</ref>
On the first dayÎn prima zi, a group of bishops that included un grup de episcopi printre care și [[Acacius of Caesareade Cezarea]], George of Gheorghe de Alexandria, Uranius of Tyrede Tir, and și [[Eudoxius of Antiochde Antiohia]] wanted to resolve the charges against these bishopsau vrut sa concluzioneze acuzațiile împotriva acestor episcopi, and the challenges to their credentialsși contestațiile fata de autoritatea lor, before voting on theological mattersînainte de a se vota problemele teologice. A second group Un al doileagrup, led by condus de [[George of Gheorghe de Laodicea]], Sophronius of Pompeiopolisde Pompeiolopolis, and și Eleusius de Cyzicus, a vrut sa voteze problemele teologice mai întâi de toate. Al doilea grup a câștigat. În a doua zi, Gheorghe de Laodicea i-a inclus pe Vasile și pe alți episcopi contestați din tabăra lor,ignorând acuzațiile, și excluzând pe Acacius și episcopii adverși. Așadar, aceștia au reafirmat un crezformulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatăl. <ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere mai majoritara. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au prezentat la aceste sesiuni, pe când Acacius și ceilalți s-au prezentat. Acacius a propus o noua versiune a crezului în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl,astfel ajungându-se la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] Nicea și cel de la Antiohia, și condemnand [[Anomoeanismul]]. <ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> La sfârșit, sinodul rămăsese împărțit. Vasile, Gheorghe de Laodicea, și tabăra lor au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|exocomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv Acacius, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Theodulus de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, Lentiede Tripolis, [[Euxodius de Antiohia]], [[Esebius de Cezarea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei care erau deja acuzați.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of Cyzicusthe Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, wanted to vote on theological matters firstchapter 40. The second group won </ref> Mai târziu, în același an, Constanţiu a convocat un sinod la Constantinopol care sa aibă în vedere deciziade la [[Sinodul de la Rimini|Ariminum]] si sa rezolve diviziunea de la Seleucia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the first procedural votesEcclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 3940.</ref> Sinodul s-a întrunitîn anul 360, dar nu s-au rezolvat disputele.
On the second day, George of Laodicea opened the council to Basil and the other disputed bishops from their party, ignoring the charges, and closed the council to Acacius and the opposing bishops. They reaffirmed a Creed of Antioch from 341 which declared that the Son was of similar substance to the Father.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>
During the following days, however, an attempt was made to reach a broader agreement. These sessions Basil and the disputed bishops did not attend, while Acacius and the others did. Acacius proposed a new version of the creed with notes stating that the Son was like the Father, thus, compromising between the controversial language of [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicea]] and Antioch, and condemning [[Anomoeanism]].<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>
In the end, the council remained divided. Basil, George of Laodicea, and their party [[deposition|deposed]] or [[Excommunication|excommunicated]] their opponents, including Acacius, George of Alexandria, Uranius, Theodulus of Chaeretapa, Theodosius of Philadelphia, Evagrius of Mytilene, Leontius of Tripolis, [[Eudoxius of Antioch]], [[Eusebius of Caesarea]], as well as one of those who had already faced charges, Patrophilus. Acacius and his party challenged the decisions, as did the Anomoeans.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>
Later that year, Constantius called for a council in Constantinople to consider the decision at Ariminum and resolve the split at Seleucia.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref> This council met in 360, which did not settle the disputes.
==Acacius' proposed creed==
351 de modificări