În mod concret dipticele antice (gr. ''diptykhos'' sau ''diptycha'') erau două tăbliţe cerate sau din pergament care se puteau închide ca o carte, folosite deja de romani.
Utilizarea dipticelor în cultul creştin se generalizează în secolul al IV-lea. În timpul [[canon euharistic|canonului euharistic]], fie în timpul [[poscomidieproscomidie]]i, dipticele erau citite de [[diacon ]] cu voce tare. Mai târziu, odată cu înmulţirea credincioşilor, din motive practice, dipticele au început să fie citite doar cu voce joasă la proscomidie.
==Legături externe==