Modificări

'''Schetia''' (gr. ''Sketia'') este unul din cele trei principale [[Mănăstire|centre monastice ]] ortodoxe din Egipt - alături de [[Nitria]] şi [[Chiliile]] -, începând cu secolul al IV-lea.

Schetia numeşte pe scurt '''Pustia Schetia''', situată la circa 70 kilometri de Delta Nilului, într-o vale mare lungă de 30 de kilometri şi largă de 6-7 kilometri, al cărei fund se află sub nivelul mării şi unde se găsesc lacuri (zece la număr) cărora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun - adică: Valea Natrun (Wadi Natroun) - din pricina salpetrului nitric (săruri şi carbonaţi de natriu, pe care vechii egipteni le foloseau la mumificarea morţilor lor) extras de acolo încă din antichitate. Aici se situează pustia Schetia, unde încă anul 330 s-a stabilit [[Macarie cel Mare]]. El cunoştea bine locurile, deoarece, cămilar fiind, venea adeseori să caute salpetru. Schetia nu va întârzia să devină, în ultimele decenii ale secolului al IV-lea, centrul cel mai înfloritor al vieţii anahoretice[[anahoret]]ice, aici locuind [[Părinţii pustiei]] cei al mai renumiţi.