[[Image:C.s.lewis.jpg|right|frame|]]

'''Clive Staples Lewis''' ([[29 noiembrie]] 1898 - [[22 noiembrie]] 1963), cunoscut ca '''C. S. Lewis''' a fost un scriitor şi erudit britanic. S-a născut la Belfast, în Irlanda. A adoptat porecla de "Jack", fiind astfel cunoscut de prietenii şi apropiaţii săi. Este cunoscut ca autor de studii de literatură medievală, pentru lucrările sale de [[apologetică]] creştină şi ficţiune, îndeosebi pentru ''Cronicile din Narnia''.

===Cercetător===

Lewis a fost un scriitor prolific, membru al societăţii de discuţii literare The Inklings, avându-i ca prieteni apropiaţi pe J. R. R. Tolkien, Charles Williams şi Owen Barfield.

===Scriitor===

Pe lângă lucrările sale academice, C.S. Lewis a scris mai multe romane cunoscute, între care amintim Trilogia spaţială, lucrare de science fiction, cuprinzând volumele ''Out of the Silent Planet'' [Departe de planeta tăcută], ''Perelandra'' (cunoscută şi drept ''Călătoria pe Venus'') şi ''That Hideous Strength'' [Acea putere oribilă]. Trilogia combină elemente tradiţionale din literatura science fiction cu explorarea unor teme creştine precum păcatul, căderea şi mântuirea.

''The Great Divorce'' [Marea Ruptură] este un scurt roman despre un dialog imaginar purtat în [[Rai]] între cei mântuiţi şi cei osândiţi. În roman, osândiţii par să se osândească ei înşişi: nimic nu îi împiedică să meargă în rai şi să rămână acolo dacă doresc, însă unii dintre ei găsesc schimbările pe care Raiul le produce în oameni ameninţătoare sau inconfortabile, astfel că decid să plece de acolo.

O altă lucrare a sa, ''The Screwtape Letters'' [traduse în română ca Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr], cuprinde scrisorile unui [[diavol]] bătrân, Screwtape [Sfredelin] către nepotul său Wormwood [Amărel]. În scrisori, Sfredelin îl învaţă pe Amărel cele mai bune metode pentru a cuceri pentru iad sufletul omului pe care îl are în „grijă”.

''Cronicile din Narnia'' sunt o serie de şapte romane fantasy pentru copii şi sunt de departe cea mai populară dintre operele sale. Cărţile au o temă alegorică creştină şi descriu aventurile câtorva copii care ajung pe un tărâm magic numit Narnia. ''Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul'', primul volum publicat şi totodată cel mai popular, a fost adaptat atât pentru teatru cât şi pentru film. Un film a fost realizat şi după cel de-al doilea volum al seriei, „Prinţul Caspian”. ''Cronicile din Narnia'' împrumută elemente din mitologia greacă şi romană, precum şi din poveştile cu zâne din tradiţia engleză şi irlandeză.

Ultimul roman al lui Lewis a fost ''Till We Have Faces'' [Până ce mai avem chip]. Mulţi (între care autorul însuşi) au considerat acest ultim volum drept cea mai matură şi mai desăvârşită lucrare de ficţiune a sa, dar nu a avut niciodată un mare succes la public. În această carte, Lewis repovesteşte mitul lui Eros şi Psyche din atipica perspectivă a surorii lui Psyche. Cartea se concentrează îndeosebi asupra unor idei religioase, însă cum cadrul lucrării este păgân, legăturile cu credinţa creştină rămân doar implicite.

Înainte de convertirea sa la creştinism, Lewis a publicat (sub pseudonimul de Clive Hamilton) două cărţi: ''Spirits in Bondage'' [Spirite întemniţate], cuprinzând mai multe poeme şi ''Dymer'', un poem narativ.

===Apologet creştin===

Pe lângă cariera sa de profesor şi cea de romancier, Lewis a scris şi o serie de lucrări despre creştinism, între care cea mai cunoscută este poate ''Mere Christianity'' [Creştinism, pur şi simplu]. Convertit la vârsta adultă, intrat în Biserica Anglicană, s-a arătat foarte interesat să prezinte adevărul creştin ca pe unul fundamental raţional şi de bun simţ. ''Mere Christianity'', ''The Problem of Pain'' [Problema suferinţei] şi ''Miracles'' [Despre minuni] au vizat toate mai mult sau mai puţin să respingă obiecţiile populare la creştinism.

A devenit cunoscut ca ''Apostolul scepticilor'', deoarece iniţial a abordat el însuşi credinţa religioasă de pe poziţii sceptice şi a sfârşit prin a se converti „cedând” în faţa argumentelor şi a evidenţei, după propria sa mărturie. De aceea, marile teme ale cărţilor sale despre creştinism cuprind modul în care ne putem raporta la problemele pe care oamenii le au în acceptarea creştinismul, ca de exemplu „cum poate Dumnezeu să îngăduie existenţa suferinţei?” (chestiune pe care o aprofundează în lucrarea ''The Problem of Pain'' [Problema suferinţei]).

Lewis şi-a scris şi autobiografia, lucrare intitulată ''Surprised by Joy'' [Surprins de bucurie] în care îşi descrie convertirea la creştinism (cartea e scrisă înainte ca el să îşi întâlnească soţia, Joy Gresham). Eseurile şi discursurile sale publice despre credinţa creştină, dintre care multe au fost reunite în volumele ''God in the Dock'' şi ''The Weight of Glory and Other Addresses'' [în limba română au mai fost publicate două volume sub titlul „Treburi cereşti”, colecţie de reflecţii ale lui Lewis ordonate ca lecturi pentru fiecare zi a anului], sunt şi astăzi populare pentru observaţiile şi intuiţiile remarcabile ale autorului privitoare la credinţă.

Cea mai cunoscută lucrare a lui, seria '''Cronicilor din Narnia''', cuprinde vaste alegorii creştine.

==C.S. Lewis în România==

C.S. Lewis a fost, împreună cu G.K. Chesterton, unul dintre autorii englezi care au influenţat în mod semnificativ gândirea lui [[Nicolae Steinhardt]]. Acesta a citit fără îndoială ''The Screwtape Letters'', „cartea despre draci” a lui Lewis, cum o numeşte în ''Jurnalul fericirii'' <ref> A se căuta de exemplu [http://www.poezie.ro/index.php/prose/178894/index.html aici]</ref>, şi probabil şi alte lucrări pe care a căutat – şi reuşit – mai târziu să le procure şi pentru biblioteca mănăstirii [[Mănăstirea Rohia|Rohia]] <ref> Călin CIRA în dialog cu Ioan PINTEA despre [ http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=10374 Nicolae Steinhardt], în ''România culturală'', nr. 39.</ref>. Găsim ecouri clare ale lui Lewis încă din ''Jurnalul fericirii'', dar şi în alte scrieri şi predici ale lui Steinhardt: figura „dracului contabil”, atenţia la şi preocuparea pentru nesmintirea aproapelui în lucrurile mici, de zi cu zi, observaţiile sale cu privire la „tehnica ispitirii” folosită de diavoli amintesc de scrierile lui Lewis. O afinitate profundă (deşi nu e clar dacă e vorba despre o influenţă directă) putem găsi şi între scrierile lui Steinhardt şi spiritul Cronicilor din Narnia, anume în centralitatea curajului şi a onestităţii ca virtuţi creştine esenţiale.