'''Părinţii pustiei''' sunt [[monahism|monahi]] fondatori ai comunităţilor monahale din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului(secolele IV-V), care au fugit din oraşe în căutarea unui mod de viaţă ascetic [[ascet]]ic şi solitar, în sălbăticia pustiei.

Denumirea de "părinţii pustiei" cuprinde un grup influent, din secolul al IV-lea, de [[eremit|eremiţi]] şi cenobiţi (trăitori în [[viaţa de obşte]]), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioasede asceţi. [[Pavel al Tebei]] este primul [[pustnic ]] menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de [[contemplaţie]], iar [[Pahomie Părintele Monahismului Cenobiticcel Mare|Pahomie al Tebaidei]] este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, [[Antonie cel Mare|Antonie al Egiptului]] conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale pentru Biserica Apusului--în Biserică, faimă datorată în mare parte şi vastei encomiums? arătate lui în biografia lui popularei scrieri a sfântului [[Atanasie de Alexandria|Atanasiecel Mare]] ([http://www.zeitun-eg.net/ecf1.htm , ''Vita St. Antoni'']). Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici [[ucenic]]i în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, individualist, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi [[Îndumnezeire|îndumnezeirii]]. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste rspunsurirăspunsuri, au fost păstrate şi adunate în lucrarea numită diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau [[Raiul Părinţilor Pustiei|Raiul sau Apoftegmele PărinţilorPateric]]ele. ([http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].) {{ciornă}}