Modificări

{{Traducere ENÎmbunătăţire}}

[[Image:CatholicosDidimos.jpg|thumb|right|Prea Sfinţitul Moran Mar Baselios Mar Thoma Didymos I, actualul [[Catolicos]] al Răsăritului (2005- )]] '''Biserica Ortodoxă Indiană''' (cunoscută şi sub numele de '''Biserica Ortodoxă Malankara''', '''Biserica Ortodoxă a Răsăritului''', '''Biserica Siriană Ortodoxă Malankara''', '''Biserica Siriană Ortodoxă a Răsăritului''') este o componentă importantă a familiei Bisericii [[Biserici Orientale|Ortodoxe Orientale]]. Această Biserică îşi are originile în propovăduirea Sfântului Apostol [[Apostolul Toma|Toma]], care a venit în India în anul 52 DH d.H. şi a înfiinţat Biserica de aici, după care a suferit moarte [[mucenic]]ească.

Faptul că Biserica din India a fost fondată de Sfântul Apostol Toma este atestat de scrieri din Asia Apuseană începând cu secolul al II-lea (''Dogma Apostolilor'' şi ''Acta Thomae'', ambele scrise la sau pe lângă Edessa între anii 200-250 DHd.H.); apoi de către Sfântul [[Efrem Sirul|Efrem]], Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] şi Sfântul [[Grigorie Teologul|Gregorie de Nazianz]] în secolul al IV-lea; Sfântul [[Ieronim]] în jurul anului 400 DHd.H.; şi de către istoricii [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] în jurul anului 338 şi Teodor în secolul al V-lea.

Există nenumărate dovezi coroborative care sprijină, şi nu există nici un motiv rezonabil care să contrazică tradiţia vie a creştinilor lui Toma, faptul că Apostolul a ajuns în Kodungalloor (Muziris) în Kerala în 52 DH, unde a propovăduit [[EvanghlieEvanghelie|EvanghliaEvanghelia]], înfiinţând şapte biserici, apoi s-a mutat în alt stat şi s-a reîntors la Madras (Mylapore) în anul 72 DH unde a suferit moarte [[mucenic]]ească în acelaşi an. Scritori ai Scriitorii secolului al IV-lea, Sfântul Efrem şi Sfântul Ioan Gură de Aur, aveau cunoştinţă despre moaştele Sfântului Toma care se aflau în acea vreme în Edessa, aduse acolo din India de comercianţi vest-asiatici.

Biserica Ortodoxă din India este una din cele 37 de Biserici Apostolice, din vremea ucenicilor lui [[Hristos]]. Nouă din acestea se găseau în Europa iar 28 în Asia şi Africa. În prezent, ea aparţine familiei celor cinciBiserici cinci Biserici Ortodoxe Orientale, care include Siria, [[Biserica Ortodoxă din Alexandria (Coptă)|Egipt]], Etiopia şi Armenia şi grupului mai larg de Biserici Ortodoxe din lume care cuprinde peste 150 de milioane de creştini răsăriteni. Biserica Indiei are peste 2 milioane de credincioi credincioși în aproximativ 1500 de parohii, în principal în Kerala şi este în creştere răspândindu-se în toată India şi în multe părţi ale globului. Răsăriteană ca origini şi în Asia prin ancorele sale, Biserica Indiei este o componentă distinctă şi respectată a mozaicului religios care este India.

Pe atunci, Biserica Indiei era autonomă, iar acum este în rând cu toate celelate celelalte Biserici Ortodoxe. Acest lucru decurge din faptul că numele nici unei biserici din India nu se găseşte în listele episcopilor din Persia, acum accesibile, din secolul al V-lea până în secolul al VII-lea.

Legăturile cu Persia ale bisericilor indiene trebuie analizate în contextul disensiunilor interne şi persecuţiilor creştinilor de către stat în Persia din secolul al V-lea. Un sinod la Bisericii Persane (410 DH) a declarat aderarea la credinţa formulată la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] şi a recunoscut [[Mitropolit|Mitropolia]] de Selucia-Ctesifon sub numele de Catolicatul de Răsărit. Nu mult după, controversele Hristologice de la [[Sinodul IV Ecumenic|Calcedon]], aţăţat aţâţat de tensiunile dintre imperiile persan şi bizantin, a făcut ca biserica persană să se declare ea însăşi "[[Nestorianism|nestoriană]]" iar întâistătătorul ei să-şi asume titlul de [[Patriarh]] al răsăritului (Babylon). De la sediul lor central din, pe atunci, înfloritoarea şcoală teologică din Nisibis, misionarii nestorieni au început să meargă în India, Asia Centrală, China şi Etiopiapentru Etiopia pentru a-şi propovădui doctrinele – probabil asociind bisericile din aceste ţări cu munca Apostolului Toma, pe care persanii trebuie să îl fi venerat ca fondator al propriei lor biserici.

By the 7th CenturyÎncepând cu secolul al VII-lea, specific references of the Indian church began to appear in Persian recordsîn arhivele persane încep să apară trimiteri directe la Biserica Indiei. The Metropolitan of Mitropolitul de India and the Metropolitan of şi Mitropolitul de China are mentioned in the consecration records of Patriarchs of the Eastsunt menţionaţi în documentele de la hirotonirile Patriarhilor Răsăritului. At one stageCu toate acestea, howeverla un moment dat, the Indian church was claimed to be in the s-a pretins că Biserica Indiei ar fi în [[jurisdictionjurisdicţie|jurisdicţia]] of the Metropolitan of Mitropolitului de Fars but this issue was settled by Patriarch dar acest subiect a fost închis de Patriarhul Sliba Zoha (714-728 ADDH) who recognized the traditional dignity of the autonomous Metropolitan of care a recunoscut prestigiul tradiţional al Mitropoliei autonome de India.

There were other developments in the Persian Church of potential import to the Indian ChurchÎn schimb, altele au fost influenţele Bisericii Persiei asupra Bisericii Indiei. A renaissance of the pre-Chalcedon faith began led by Jacob O renaştere a credinţei precalcedoniene, iniţiată de Iacob Baradeus, emphasizing the West Syrian Christological tradition of the one united naturea început să accentueze tradiţia Hristologiei siriene de apus a unei naturi unite, influencing the church in care a influenţat la fel de mult şi Persia as well. Availing the relatively equallable political climate following the Arab conquest of Syria and other parts of West AsiaProfitând de climatul politic relativ echitabil de după cucerirea Siriei şi a altor părţi ale Asiei de Vest de către arabi, a maphrianate of the anti-Chalcedonians was established and fost înfiinţat un un mafrianat? al anticalcedonienilor iar Mar Marutha, un persan de origine, a native Persian, became the first Jacobite Maphriyono devenit primul Mafriyono Iacobit (CatholicoseCatolicos) of the Eastal Răsăritului. The jurisdiction of this Catholicose at Jurisdicţia acestui Catolicos din Tigris extended to cuprindea 18 Episcopal Dioceses in lower eparhii episcopale în Mesopotamia and further eastde jos şi mai departe spre est, dar, but significantlyimportant de reţinut, not to nu şi din India.

On the lift Cu privire la ridicarea (growthcreşterea) of the church in Bisericii din India during the first în timpul primelor 15 centuriessecole, the balance of historical evidence and the thrust of local tradition point to its basic autonomy sustained by the core of its own faith and cultureatât dovezile istorice cât şi credibilitatea tradiţiilor locale punctează autonomia ei susţinută de miezul format din propria cultură şi credinţă. It received with the trust and courtesy missionariesEa a primit cu încredere şi curtoazie misionarii, bishops and migrants as they came from whichever eastern Churchepiscopii şi emigranţii indiferent de biserica răsăriteană din care veneau ei, din- Tigris or Babylonsau Babilon, Antioch or Antiohia sau Alexandria, but not from the more distant Constantinople or Romedar nu din mai îndepărtatele Constantinopol sau Roma. There were times in this long period when the Christians in Au existat vremuri, în această perioadă lungă, în care creştinii din India had been without a bishop and were led by an Archdeaconnu aveau episcop şi erau păstoriţi de un arhidiacon. And requests were sentErau trimise solicitări, sometimes with successuneori cu succes, to one another of the Eastern prelates to help restore the alteori fără, către unul sau altul din prelaţii răsăriteni pentru a fi ajutaţi în restaurarea [[episcopateepiscopat]] in ului din India. Meanwhile the church in În acelaşi timp, biserica din Persia and much of west declined by internal causes and the impact of Islamşi majoritatea apusului decădea din cauze interne sau din pricina islamului, affecting both the afectând atât Patriarhia "NestorianNestoriană" Patriarchate of the East a Răsăritului (BabylonBabilon) and the Jacobite Catholicate of the East cât şi Catolicatul Iacobit de Răsărit (Tigris). As will be seen from the later history of the Indian Church, the latterAşa cum vom vedea din istoria ulterioară a Bisericii Indiei, was reestablished in acesta din urmă va fi reînfiinţat în India (Kottayam) in în 1912 while the former was transplanted to în timp ce primul va fi transplantat în America în 1940.

[[Image:Nasrani menorah.JPG|thumb|left|250px|A O menora? Nasrani menorah.]]The postIstoria Bisericii Indiei din perioada portugheză din secolul al XVI-Portuguese story of the church in India from the 16th century- is relatively well documentedlea este destul de bine documentată. In their combined zeal to colonize and proselytizeÎn zelul lor care combina prozelitismul şi colonizarea, the Portuguese might not have readily grasped the way of life of the Thomas Christians who seemed to accommodate differing strands of eastern Christian thought and influenceportughezii se pare că nu au înţeles repede modul de viaţă al creştinilor lui Toma care părea că adăposteşte diferite curente de gândire şi influenţă din creştinismul răsăritean, while preserving the core of their original faithîn acelaşi timp păstrând miezul credinţei lor iniţiale. The response of the visitors was to try and bring them under RomeRăspunsul vizitatorilor a fost să încerce să îi aducă sub influența ierarhilor romano-Syrian prelatessirieni, apart from the new converts in the coastal areas under Latin prelatesspre deosebire de convertiţii noi din zonele de coastă care erau sub ierarhi latini.

Pushed beyond Împinşi peste limită, corpul principal al creştinilor lui Toma s-a limit, the main body of Thomas Christians rose in revolt and took revoltat în 1653 şi a collective oath at the făcut un jurământ colectiv la Koonen Cross in în Mattancherry in 1653, resolving to preserve the faith and autonomy of their church and to elects its headangajându-se să îşi păstreze credinţa şi autonomia bisericii lor şi să-şi aleagă un întâistătător. AccordinglyÎn consecinţă, Archdeacon Thomas was raised to the title of Arhidiaconul Toma a fost ridicat la rangul de Mar Thoma, the first in the long line up to primul din lunga serie până la Mar Thoma al IX-till lea din 1816.

At the request of the Thomas ChristiansLa solicitarea creştinilor lui Toma, the episcopul "Jacobiteiacobit" bishop, Mar Gregorios of Jerusalem came to de Ierusalim a venit în India in în 1664, confirmed the Episcopal consecration of a confirmat hirotonirea episcopală lui Mar Thoma I as the head of the Orthodox Church in ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe din India. Thus began the formal relationship with the Astfel, a început oficial legătura cu Biserica Siriană "JacobiteIacobită" Syrian Church, as it happenedaşa cum s-a întâmplat, in explicit support of the traditional autonomy of the Indian Churchcu sprijinirea pe faţă a autonomiei tradiţionale a Bisericii Indiei.

History repeated itself in another form when the British in Istoria s-a repetat în altă formă atunci când britanicii din India encouraged au încurajat 'reformation within the Orthodox Churchreforma din Biserica Ortodoxă' Partly through Anglican domination of the theological seminary in , parţial prin dominarea anglicană a seminarului teologic din Kottayam, besides attracting members of the church into Anglican congregations since şi parţial prin atragerea membrilor bisericii locale în comunităţile anglicane începând cu 1836. Finally the Într-un sfârşit, grupul reformist group broke away to form the s-a desprins de Biserica Mar Thoma Church. This crisis situation was continued with the help of Patriarch Peter Această situaţie de criză a fost prelungită datorită Patriarhului Petru al III of Antioch who visited -lea al Antiohiei, care a vizitat India in în perioada 1875-77. The outcome was twofold; Rezultatul a fost dublu: o reafirmare a identităţii distincte a reaffirmation of the distinctive identity of the Orthodox Church under its own Metropolitan andBisericii Ortodoxe sub propriul mitropolit şi, at some dissonance with this renewalîntr-o oarecare disonanţă cu această reînnoire, an enlarged influence of the Patriarch of Antioch in the affairs of the Indian Churcho creştere a influenţei Patriarhiei Antiohiei în afacerile Bisericii Indiei.

Thus the relationship which started for safeguarding the integrity and independence of the Orthodox ChurchAstfel, in relaţia care a fost iniţiată cu scopul păstrării integrităţii şi independenţei Bisericii Ortodoxe din India, against the misguidedîmpotriva ambiţiilor eronate, if understandabledar de înţeles, ambitions of the Roman Catholic and Anglican Protestant Churches, opened a long and tortuous chapter in which concord and conflict between the Indian and Syrian Orthodox Churches have continued to alternateale Bisericilor Romano-Catolică şi Protestantă Anglicană, to this dayau deschis un capitol lung şi dificil în care înţelegea şi conflictul dintre Bisericile Ortodoxe Indiană şi Siriană au continuat să alterneze până în zilele noastre.

Three landmarks of recent historyCu toate acestea, howevertrei repere ale istoriei moderne aduc speranţa că pacea şi unitatea încă se mai pot întoarce în Comunitatea Ortodoxă, lend hope that peace and unity might yet return to the Orthodox Community, driven rather unnaturally by divided loyaltyadusă într-o stare mai degrabă nenaturală de loialitatea împărţită. First, the relocation in Primul reper îl constituie relocarea în India in în 1912 of the Catholicate of the East originally in a Catolicatului de Răsărit, iniţial în Selecuia and later in şi mai târziu în Tigris and the consecration of the first Indian Catholicoseşi hirotonirea primului Catolicos indian -Moran Mar Baselios Paulos- in Apostolic succession to St. Thomasîn [[succesiune apostolică]] cu Sfântul Toma, with the personal participation of Patriarch cu participarea personală a Patriarhului Abdul Messiah of Antioch, second, the coming into force in al Antiohiei. Al doilea reper îl constituie adoptarea hotărâtă în 1934 of the Constitution of the Orthodox Church in a Constituţiei Bisericii Ortodoxe din India as an autocephalous Church linked to the Orthodox Syrian Church of the Patriarch of Antioch, and third the accord of ca biserică autocefală aflată în legătură cu Biserica Ortodoxă Siriană a Patriarhului Antiohiei. Iar al treilea reper îl constituie acordul din 1958, by which Patriarch Ignatius prin care Patriarhul Ignatie Yakoub al III affirmed his acceptance of the Catholicose as well as the Constitution-lea declară acceptarea atât a Catolicosului cât şi a Constituţiei.

The fact that the Christian ChurchPrin faptul că Biserica Creştină, first appeared in prima dată a apărut în India, as elsewhereca şi în alte părţi, as ca o asociaţie de comunităţi autoguvernate ale aceluiaşi corp şi s-a fellowship of self-governing communities to the same body and born into the same new lifenăscut în aceeaşi viaţă nouă, may yet light the path to a future of peacepoate lumina calea spre un viitor în pace, within and beyond the Orthodox Communityîn interiorul şi în afara Comunităţii Ortodoxe.

[[Categorie:Biserici Orientale OrtodoxeOrtodoxie Orientală|India]][[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții|India]]