Modificări

Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: [[călugăr]]ii dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realităţii, mai presus de impresiile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin [[contemplaţie]] lumina dumnezeiască necreată, pe care [[Sfinţi]]i [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul IacobIacov (fiul lui Zevedei)|Iacob]] şi [[Apostolul Ioan|Ioan]] au văzut-o pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]], la [[Schimbarea la Faţă]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 17, 1-8; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9, 2-9; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9, 28-36), realizând astfel o mai mare apropiere de [[Dumnezeu]]. Aceasta lumină strălucitoare nu este fizică, ci dumnezeiască.