Soteriologie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Mântuirea''' is the goal of [[Christianity]], and the purpose of the [[Ecclesiology|Church]]. The theology of salvation is called '''''soteriology'''''. Orthodox Christianity strongly believes that [[God]] became man, so that man may become like God. This concept of [[theosis]], rejects that salvation is a positive result to a legalistic dilemma, but a healing process. Orthodoxy views our inclination  to [[sin]] as a symptom of a malady that needs treatment, not just a transgression that requires retribution. One of the distinctive characteristics of Orthodox Christian thinking is that it sees the [[Gospel]] message not as law, but as relationship. It speaks of the mystery of the [[Holy Trinity]] in terms of the relationship of love that exists among them. To join in  that love is the work that will lead to salvation.  
+
'''Mântuirea''' este scopul [[Creştinism]]ului şi obiectivul [[ecleziologie|Bisericii]]. Teologia mântuirii este numită '''''soteriologie'''''. Creştinismul ortodox afirmă cu fermitate că [[Dumnezeu]] s-a făcut om pentru omul să poată să se facă Dumnezeu. Acest concept al [[îndumnezeire|îndumnezeirii]], respinge faptul că mântuirea este un rezultat pozitiv la o dilemă juridică, ci este de fapt un proces de vindecare. Ortodoxia consideră înclinarea omului spre [[păcat]] ca un simptom al unei boli care necesită tratament, nu doar o încălcare a legii care necesită o pedeapsă. Una dintrăsăturile distincte ale gândirii creştine ortodoxe este aceea că vede mesajul [[Evanghelie]]i nu ca pe un cod de lege ci ca o relaţie, o legătură. Vorbeşte despre misterul [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] în termenii unei legături de iubire care există între ei. Să intrăm în această iubire este lucrarea care duce la mântuire.
  
 
==Istoria mântuirii==
 
==Istoria mântuirii==
  
 
===Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa===
 
===Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa===
Man, according to the scriptures, is created in the "likeness" and "image" of God (Gen 1:26-27).  
+
După scripturi, omul este făcut după "asemănarea" şi "chipul" lui Dumnezeu (Gen 1:26-27).
  
To be like God, through the gift of God, is the essence of man's being and life. In the scriptures it says that God breathed into man, the "breath (or spirit) of life" (Gen 2:7). This teaching has given rise to the understanding in the Orthodox Church that man cannot be truly human, truly himself, without the Spirit of God.  
+
Să fii ca Dumnezeu, prin darul lui Dumnezeu este esenţa fiinţei şi vieţii omului. În scripturi se spune că Dumnezeu a suflat către om, "respiraţia (sau duhul) de viaţă" (Gen 2:7). Această învăţătură a dus la concepţia Bisericii Ortodoxe că omul nu poate fi om cu adevărat, el însuşi cu adevărat fără Duhul lui Dumnezeu.
  
The image of God signifies man's free will, his reason, his sense of moral responsibility, everything, which marks man out from the animal creation and makes him a person. But the image means more than that. It means that we are God's 'offspring' (Acts 27:28), his kin; it means that between us and him there is a point of contact, an essential similarity. The gulf between creature and Creator is not impassable, for because we are in God's image we can know God and have communion with him.
+
Chiul lui Dumnezeu semnifică voinţa liberă a omului, raţiunea sa, simţul său de responsabilitate morală, tot ceea ce deosebeşte omul de animal şi îl face o persoană. Dar chipul înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă că noi suntem 'descendenţii' lui Dumnezeu (Fapte 27:28), rudele lui; înseamnă că între noi şi el este un punct de legătură, o similitudine esenţială. Prăpastia dintre creat şi Creator nu este de netrecut, pentru aceea că fiind după chipul lui Dumnezeu Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu şi să fim în comuniune cu El.
  
 
===Căderea omului===
 
===Căderea omului===
The story of creation, and specifically of [[Adam and Eve]], tells of the goodness of all things that exist, and the superiority of man over other beings. It shows how the origin of evil does not lie in God but in his most perfect creature whose free act of sin brought wickedness and death to the world, how man lost the "likeness" of God, his response to God's love.
+
Povestea creaţiei şi, în mod special a lui [[Adam şi Eva]], mărturiseşte despre bunătatea tuturor lucrurilor care există şi despre superioritatea omului asupra celorlalte fiinţe. Arată că originea răului nu se găseşte în Dumnezeuci în cea mai perfectă creaţie a sa a cărei acţiune de păcătuire liberă a adus slăbiciunea şi moartea în lume, cum şi-a pierdut omul "asemănarea" cu Dumnezeu, răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu.
  
The Church teaches that when we do not respond to God's love, we are diminished as human beings. The act of faith that he asks of us is not so very different from the faith and trust we place in those people who surround us. When we do not respond to the love given us by the people who love us, we become shallow and hardened individuals.
+
Biserica învaţă că atunci când noi nu răspundem iubirii lui Dumnezeu, suntem micşoraţi ca fiinţe umane. Actul credinţei pe care El îl cere de la noi nu este aşa de diferit de credinţa şi dragostea pe care o acordăm oamenilor care ne înconjoară. Atunci când noi nu răspundem iubirii pe care oamenii care ne iubesc ne-o acordă, devenim indivizi superficiali şi împietriţi.
  
 
===Profeţii===
 
===Profeţii===
Since man still was of God's image, the search for meaning was as critical for human existence as are air and water. Creation itself, as the handiwork of God pointed to him. Yet, before the coming of Christ, the meaning of the world and our place in it remained difficult to understand. People created stories to help themselves explain the great mystery of their own existence, the world around them, and the one who was responsible for bringing them into being. Yet, knowledge of the true God eluded them. The [[Holy Scriptures]] speak of this lack of knowledge as darkness. So God sent messengers to speak for him, holy men and women through whom he worked wonders, [[prophet]]s to announce the coming salvation.   Finally, God sent his own Son, [[Jesus Christ]]. When he came, the very one who had created the world was now clearly made known to the world, giving light to those who had been sitting in darkness.
+
Deoarece omul încă are chipul lui Dumnezeu, căutarea sensului este la fel de critică pentru existenţa umană cum sunt aerul şi apa. Creaţia însăşi, ca lucrare de mână a lui Dumnezeu arară spre om. În afară de aceasta, înainte de venirea lui Hristos, sensul lumii şi locul nostru în ea au rămas dificil de înţeles. Oamenii au inventat povestiri ca să se ajute ei înşişi să explice marele mister al propriei lor existenţe, lumea din jurul lor şi pe Cel care este responsabil pentru aducerea lor la fiinţă. Totuşi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu nu era la îndemână. [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] vorbesc despre această lipsă de cunoaştere numin-o întuneric. De aceea Dumnezeu a trimis mesageri să vorbească în numele lui, bărbaţi şi femei, oameni sfinţi prin care El a făcut minuni, [[profet|profeţi]] care să anunţe venirea mântuirii. La plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, [[Iisus Hristos]]. Când Caesta a venit, cel care cu adevărat a făcut lumea S-a făcut cunoscut lumii limpede, dăruind lumină acelora care stăteau în întuneric.
  
 
===Întruparea===
 
===Întruparea===
But because man fell, the [[Incarnation]] is not only an act of love but an act of salvation. Jesus Christ, by uniting man and God in his own person, reopened for man the path to union with God. In his own person Christ showed what the true 'likeness of God' is, and through his redeeming and victorious sacrifice he set that likeness once again within man's reach. Christ, the Second Adam, came to earth and reversed the effects of the first Adam's disobedience.  
+
Dar din cauza căderii omului, [[Întruparea]] nu este numai un act de iubire ci şi un act de mântuire. Iisus Hristos, prin unirea omului cu Dumnezeu în propria sa persoană, a redeschis pentru om cale unirii cu Dumnezeu. În propria sa persoană, Hristos a arătat ce înseamnă să fi cu adevărat 'asemenea lui Dumnezeu' iar prin sacrificiul său răscumpărător şi victorios el a pus iarăşi la îndemâna omului această asemănare. Hristos, al Doilea Adam, a venit pe pământ şi a reparat efectele nesupunerii primului Adam.
  
 
===Biserica===
 
===Biserica===
Salvation means that the world is not an end in and of itself. It is a reality that points to the larger reality of God's love for us and all that surrounds us. The world, time, history, our very lives are "an [[epiphany]] of God, a means of his revelation, presence and power."  
+
Mântuire înseamnă că lumea nu se încheie prin ea însăşi. Este o realitate că trimite spre o mai mare realitate a iubirii lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toate care ne înconjoară. Lumea, timpul, istoria, vieţile noastre sunt "o [[epifanie]] a lui Dumnezeu, un mijloc al revelării, prezenţei şi puterii sale."
  
God did not abandon his people after Christ's [[ascension]] into heaven. His Church, starting on [[Pentecost]], is still with us today.
+
Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul după [[Înălţare]]a la Cer a lui Hristos, ci începând cu [[Pogorârea Duhului Sfânt]] încă este cu noi şi astăzi.
  
 
===Judecata finală===
 
===Judecata finală===
Christ will judge all people exclusively on the basis of how they have served him by serving each other, the least of the brethren. This will show how each person loved God and each other. The love for God and the love for man, becoming one and the same love. It is accomplished in Christ and is Christ. To love with this love is to love with the love of Christ and to fulfill his "new commandment" to "love one another even as I have loved you." (John 13:34-35, 15:12) In this is the whole of spiritual life. In this, and this alone, man will be finally judged. It is the crown of all virtue and prayer, the ultimate and most perfect fruit of God's Spirit in man.  
+
Hristos îi va judeca pe toţi oamenii exclusiv pe baza felului cum ei i-au slujit lui slujindu-şi unul altuia, celui mai mic dintre fraţi. Aceasta va arăta cum l-a iubit fiecare persoană pe Dumnezeu şi pe cei din jurul lui. Dragostea de Dumnezeu şi pentru om devin una şi aceeaşi dragoste. Este împlinită în Hristos şi este Hristos. Ca să iubeşti cu această iubire înseamnă să iubeşti cu dragostea lui Hristos şi să împlineşti "noua sa poruncă" - "iubiţi-vă unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi." (Ioan 13:34-35, 15:12) În aceasta stă plinătatea vieţii spirituale. În aceasta, şi numai aceasta, omul va intra la judecata de pe urmă. Este încoronarea tuturor virtuţilor şi rugăciunii, ultimul şi cel mai perfect fruct al Duhului lui Dumnezeu în om.
  
The final coming of Christ will be the judgment of all men. his very presence will be the judgment. For those who love the Lord, his presence will be infinite joy, paradise and eternal life. For those who hate the Lord, the same presence will be infinite torture, hell and eternal death.  
+
Ultima venire a lui Hristos va fi judecata tuturor oamenilor, prezenţa sa va judecata.Pentru aceia care îl iubesc pe Domnul, prezenţa sa va fi bucurie nesfârşită, viaţă veşnică în rai. Pentru aceia care îl urăsc pe Domnul, aceeaşi prezentă va fi tortură nesfârşită, iad şi moarte nesfârşită.
  
 
==Ca toţi să fie una==
 
==Ca toţi să fie una==
'May they all be one,' Christ prayed at the Last Supper; "As Thou, Father, art in me and I in Thee, so also may they be in us" ([[Gospel of John|John]] 17:21). Just as the three persons of the Trinity 'dwell' in one another in an unceasing movement of love, so man, made in the image of the Trinity, is called to 'dwell' in the Trinitarian God.
+
Fie ca toţi să fie unul,' s-a rugat Hristos la Cina cea de Taină; "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" ([[Evanghelia după Iona|Ioan]] 17:21). După cum cele trei persoane ale Treimii 'sălăşluiesc' una în cealaltă într-o neîncetată mişcare de iubire, tot aşa şi omul, făcut după chipul Treimii, este chemat să 'sălăşluiască' în Dumnezeul Trinitar.
  
 
==În afara Bisericii nu este mântuire==  
 
==În afara Bisericii nu este mântuire==  
Saint [[Cyprian]] wrote, 'A man cannot have God as his Father if he does not have the Church as his Mother'.   God is salvation, and God's saving power is mediated to man in His Body, the Church. This stated the other way around by [[Georges Florovsky]]: 'Outside the Church there is no salvation, because salvation is the Church'.
+
Sfântul [[Ciprian]] scrie: 'un om nu îl poate avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu are ca Mamă Biserica'. Dumnezeu este mântuire, iar puterea salvatoare a lui Dumnezeu este mijlocită în om prin Trupul lui Dumnezeu, Biserica. Acelaşi lucru este spus diferit de [[Georges Florovsky]]: 'în afara Bisericii nu există mântuire, pentru că mântuirea este Biserica'.
  
The Church is the unity of those united with the Trinity. The One Church united as the three persons of  Trinity  are united. If one in the Church makes proper use of this Church, for communion with God, then he will become 'like' God, he will acquire the divine likeness; in the words of [[John of Damascus|John Damascene]], he will be 'assimilated to God through [[virtues|virtue]].' To acquire the likeness is to be deified, it is to become a 'second god,' a 'god by [[grace]].'
+
Biserica este unitatea acelora care sunt uniţi cu Sfânta Treime. Biserica Una este unită aşa cum cele trei persoane din Sfânta Treime sunt unite. Dacă cineva din Biserică se comportă ca un membru veritabil al Bisericii, atunci el va deveni 'asemenea' cu Dumnezeu, el se va îndumnezeii; după spusele lui [[Ioan Damaschinul]], el va fi 'asimilat în Dumnezeu prin [[virtuţi|virtute]].' Pentru a fi asemenea trebuie să fii îndumnezeit, trebuie să devii un al 'doilea dumnezeu,' un 'dumnezeu prin [[har]].'
  
 
==A se vedea şi==
 
==A se vedea şi==
Linia 55: Linia 55:
 
* [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Ware, Kallistos]]. ''How Are We Saved?: The Understanding of Salvation in the Orthodox Tradition''. (ISBN 1880971224)
 
* [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Ware, Kallistos]]. ''How Are We Saved?: The Understanding of Salvation in the Orthodox Tradition''. (ISBN 1880971224)
  
[[Category:Spiritualitate]]
+
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Category:Teologie]]
+
[[Categorie:Teologie]]
  
 
[[en:Soteriology]]
 
[[en:Soteriology]]
 
[[fr:Sotériologie]]
 
[[fr:Sotériologie]]

Versiunea de la data 20 mai 2009 16:05

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Mântuirea este scopul Creştinismului şi obiectivul Bisericii. Teologia mântuirii este numită soteriologie. Creştinismul ortodox afirmă cu fermitate că Dumnezeu s-a făcut om pentru omul să poată să se facă Dumnezeu. Acest concept al îndumnezeirii, respinge faptul că mântuirea este un rezultat pozitiv la o dilemă juridică, ci este de fapt un proces de vindecare. Ortodoxia consideră înclinarea omului spre păcat ca un simptom al unei boli care necesită tratament, nu doar o încălcare a legii care necesită o pedeapsă. Una dintrăsăturile distincte ale gândirii creştine ortodoxe este aceea că vede mesajul Evangheliei nu ca pe un cod de lege ci ca o relaţie, o legătură. Vorbeşte despre misterul Sfintei Treimi în termenii unei legături de iubire care există între ei. Să intrăm în această iubire este lucrarea care duce la mântuire.

Istoria mântuirii

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa

După scripturi, omul este făcut după "asemănarea" şi "chipul" lui Dumnezeu (Gen 1:26-27).

Să fii ca Dumnezeu, prin darul lui Dumnezeu este esenţa fiinţei şi vieţii omului. În scripturi se spune că Dumnezeu a suflat către om, "respiraţia (sau duhul) de viaţă" (Gen 2:7). Această învăţătură a dus la concepţia Bisericii Ortodoxe că omul nu poate fi om cu adevărat, el însuşi cu adevărat fără Duhul lui Dumnezeu.

Chiul lui Dumnezeu semnifică voinţa liberă a omului, raţiunea sa, simţul său de responsabilitate morală, tot ceea ce deosebeşte omul de animal şi îl face o persoană. Dar chipul înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă că noi suntem 'descendenţii' lui Dumnezeu (Fapte 27:28), rudele lui; înseamnă că între noi şi el este un punct de legătură, o similitudine esenţială. Prăpastia dintre creat şi Creator nu este de netrecut, pentru aceea că fiind după chipul lui Dumnezeu Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu şi să fim în comuniune cu El.

Căderea omului

Povestea creaţiei şi, în mod special a lui Adam şi Eva, mărturiseşte despre bunătatea tuturor lucrurilor care există şi despre superioritatea omului asupra celorlalte fiinţe. Arată că originea răului nu se găseşte în Dumnezeuci în cea mai perfectă creaţie a sa a cărei acţiune de păcătuire liberă a adus slăbiciunea şi moartea în lume, cum şi-a pierdut omul "asemănarea" cu Dumnezeu, răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu.

Biserica învaţă că atunci când noi nu răspundem iubirii lui Dumnezeu, suntem micşoraţi ca fiinţe umane. Actul credinţei pe care El îl cere de la noi nu este aşa de diferit de credinţa şi dragostea pe care o acordăm oamenilor care ne înconjoară. Atunci când noi nu răspundem iubirii pe care oamenii care ne iubesc ne-o acordă, devenim indivizi superficiali şi împietriţi.

Profeţii

Deoarece omul încă are chipul lui Dumnezeu, căutarea sensului este la fel de critică pentru existenţa umană cum sunt aerul şi apa. Creaţia însăşi, ca lucrare de mână a lui Dumnezeu arară spre om. În afară de aceasta, înainte de venirea lui Hristos, sensul lumii şi locul nostru în ea au rămas dificil de înţeles. Oamenii au inventat povestiri ca să se ajute ei înşişi să explice marele mister al propriei lor existenţe, lumea din jurul lor şi pe Cel care este responsabil pentru aducerea lor la fiinţă. Totuşi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu nu era la îndemână. Sfintele Scripturi vorbesc despre această lipsă de cunoaştere numin-o întuneric. De aceea Dumnezeu a trimis mesageri să vorbească în numele lui, bărbaţi şi femei, oameni sfinţi prin care El a făcut minuni, profeţi care să anunţe venirea mântuirii. La plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, Iisus Hristos. Când Caesta a venit, cel care cu adevărat a făcut lumea S-a făcut cunoscut lumii limpede, dăruind lumină acelora care stăteau în întuneric.

Întruparea

Dar din cauza căderii omului, Întruparea nu este numai un act de iubire ci şi un act de mântuire. Iisus Hristos, prin unirea omului cu Dumnezeu în propria sa persoană, a redeschis pentru om cale unirii cu Dumnezeu. În propria sa persoană, Hristos a arătat ce înseamnă să fi cu adevărat 'asemenea lui Dumnezeu' iar prin sacrificiul său răscumpărător şi victorios el a pus iarăşi la îndemâna omului această asemănare. Hristos, al Doilea Adam, a venit pe pământ şi a reparat efectele nesupunerii primului Adam.

Biserica

Mântuire înseamnă că lumea nu se încheie prin ea însăşi. Este o realitate că trimite spre o mai mare realitate a iubirii lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toate care ne înconjoară. Lumea, timpul, istoria, vieţile noastre sunt "o epifanie a lui Dumnezeu, un mijloc al revelării, prezenţei şi puterii sale."

Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul după Înălţarea la Cer a lui Hristos, ci începând cu Pogorârea Duhului Sfânt încă este cu noi şi astăzi.

Judecata finală

Hristos îi va judeca pe toţi oamenii exclusiv pe baza felului cum ei i-au slujit lui slujindu-şi unul altuia, celui mai mic dintre fraţi. Aceasta va arăta cum l-a iubit fiecare persoană pe Dumnezeu şi pe cei din jurul lui. Dragostea de Dumnezeu şi pentru om devin una şi aceeaşi dragoste. Este împlinită în Hristos şi este Hristos. Ca să iubeşti cu această iubire înseamnă să iubeşti cu dragostea lui Hristos şi să împlineşti "noua sa poruncă" - "iubiţi-vă unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi." (Ioan 13:34-35, 15:12) În aceasta stă plinătatea vieţii spirituale. În aceasta, şi numai aceasta, omul va intra la judecata de pe urmă. Este încoronarea tuturor virtuţilor şi rugăciunii, ultimul şi cel mai perfect fruct al Duhului lui Dumnezeu în om.

Ultima venire a lui Hristos va fi judecata tuturor oamenilor, prezenţa sa va judecata.Pentru aceia care îl iubesc pe Domnul, prezenţa sa va fi bucurie nesfârşită, viaţă veşnică în rai. Pentru aceia care îl urăsc pe Domnul, aceeaşi prezentă va fi tortură nesfârşită, iad şi moarte nesfârşită.

Ca toţi să fie una

Fie ca toţi să fie unul,' s-a rugat Hristos la Cina cea de Taină; "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (Ioan 17:21). După cum cele trei persoane ale Treimii 'sălăşluiesc' una în cealaltă într-o neîncetată mişcare de iubire, tot aşa şi omul, făcut după chipul Treimii, este chemat să 'sălăşluiască' în Dumnezeul Trinitar.

În afara Bisericii nu este mântuire

Sfântul Ciprian scrie: 'un om nu îl poate avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu are ca Mamă Biserica'. Dumnezeu este mântuire, iar puterea salvatoare a lui Dumnezeu este mijlocită în om prin Trupul lui Dumnezeu, Biserica. Acelaşi lucru este spus diferit de Georges Florovsky: 'în afara Bisericii nu există mântuire, pentru că mântuirea este Biserica'.

Biserica este unitatea acelora care sunt uniţi cu Sfânta Treime. Biserica Una este unită aşa cum cele trei persoane din Sfânta Treime sunt unite. Dacă cineva din Biserică se comportă ca un membru veritabil al Bisericii, atunci el va deveni 'asemenea' cu Dumnezeu, el se va îndumnezeii; după spusele lui Ioan Damaschinul, el va fi 'asimilat în Dumnezeu prin virtute.' Pentru a fi asemenea trebuie să fii îndumnezeit, trebuie să devii un al 'doilea dumnezeu,' un 'dumnezeu prin har.'

A se vedea şi

Surse

Lucrări publicate

  • Carlton, Clark. The Life: The Orthodox Doctrine of Salvation (Faith Series). (ISBN 1928653022)
  • Ware, Kallistos. How Are We Saved?: The Understanding of Salvation in the Orthodox Tradition. (ISBN 1880971224)