Modificări

El este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el <ref>1Împ 3.10-12</ref><ref name="Alfred">, pag 103</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>Similar, Iosia reprezintă excelenţa absolută în ceea ce priveşte întoarcerea la Domnul cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toate puterile - 4Regi23.25, iar Iezechia excelenţa absolută în ceea ce priveşte încrederea sau nădejdea în Domnul-4Regi18.5 </ref>, cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii<ref>1Împ4.29</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 140 , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref> şi care, pe deasupra, mai primeşte [[bogăţii]] şi [[slavă]], aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el.<ref>1Împ3.13</ref>. [[Iisus]] face referire la [[înţelepciunea]]<ref>Mt12.42, Lc11.31</ref>şi slava<ref>Mt6.29, Lc12.27</ref> lui Solomon. El a scris trei mii de [[pilde]] din care o parte (cca 800 <ref> http://www.rcrwebsite.com/provov.htm</ref>) alcătuiesc cartea biblică ,,[[Pildele lui Solomon|Proverbele lui Solomon]] ’’(în care Solomon este principalul autor, cu cca 90% din întreaga carte), o mie cinci cântări (Biblia are doi [[psalmi]] care-i poartă numele, psalmul psalmii 72 şi 127).

Cu toate acestea, Solomon, ,,târât de iubire’’, se ,,alipeşte’’ de unele din cele şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât cel israelit ,, neamuri interzise de Dumnezeu împăraţilor Israelului (hitiţi, ghirgasiţi, amoriţi, canaaniţi, fereviţi, heviţi, iebusiţi-<ref>Exod 34.11-17, Deut7.1-5</ref>), iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-<ref>Etienne Drioton, Pierre du Bourguet- Les Pharaons a la conquete de l’art, Desclee de Brouwer, 1965, tradusă în româneşte de Irina Mavrodin, prefata de Radu Florescu, sub titlul ,,Arta faraonilor”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972</ref>). El are ca neveste şapte sute 700 de crăiese împărăteşti şi 300 ţiitoare. La bătrâneţe, nevestele ,,i-au abătut inima’’, ,,i-au plecat inima spre alţi dumnezei’’ astfel că aceasta nu a mai rămas ,, cu totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său David’’.<ref>1Împ11.1-10</ref>Dumnezeu se mânie pe Solomon pentru ca acesta nu a păzit poruncile Lui şi-l pedepseşte cu ruperea împărăţiei de la el din mâna fiului său, [[Roboam]], şi oferirea a 10 seminţii slujitorului său, [[Ieroboam I]], cu lăsarea unei seminţii fiului său.<ref>1Împ11.11-13 </ref>Astfel Solomon este pedepsit de Dumnezeu cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti, dar harul lui Dumnezeu nu se depărtează de la el, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui [[Saul]].<ref>2Regi7.14-16</ref>Spre sfârşitul domniei, Dumnezeu îi ridică doi vrăjmaşi: Hadad, împăratul Edomului şi Rezon, împăratul Siriei.<ref>1Împ11.11-25</ref>

Solomon- continuă relatarea- ia 30 000 de oameni de corvoadă din Israel, şi-i trimite cu schimbul în Liban. Aceşti oameni de corvoadă proveneau de la popoarele străine rămase în cetăţile cucerite de Solomon. (amoriţi, hitiţi, fereziţi, heviţi, iebusiţi), nefăcând parte din copiii lui Israel.<ref>1Împ9.20-21</ref> Împaratul Împăratul mai avea 70 000 de purtători de poveri şi 80 000 tăietori de pietre în munţi, conduşi de 3300 de căpetenii. Solomon a poruncit să se scoată pietre „mari şi măreţe”, cioplite pentru temeliile casei. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.

Domnul s-a mâniat pe Solomon- continuă relatarea- pentru că el îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase de două ori, şi nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alţi dumnezei. Dumnezeu îl pedepseşte cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său ([[Roboam]]) şi darea acesteia slujitorului său ([[Ieroboam I]]), cu lăsarea totuşi a unei seminţii fiului său.<ref>1Împ 11.9-13</ref>Pe lângă astaAstfel, cartea relatează că, fiindcă era „tare şi viteaz”, Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat şi al văduvei Ţerua), primeşte de la împărat „privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” şi se întâlneşte cu proorocul Ahia din Silo, care îi prooroceşte stăpânirea asupra a zece din seminţiile împărăţiei lui Solomon.<ref name="Studiul"/> Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Şisac, unde stă până la moartea urmăritorului său.<ref name="Studiul"/>Această pedeapsă împlineşte ceea ce era deja scris că, de va greşi, acesta va fi pedepsit cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti.<ref>2Regi7.14</ref> Totuşi Biblia arată clar faptul că, în pofida acestui lucru, harul lui Dumnezeu nu se va depărta de la el, aşa cum s-a întâmplat cu [[Saul]], ci casa lui şi împărăţia lui vor dăinui veşnic înaintea lui Dumnezeu, şi scaunul său de domnie va fi întărit pe vecie.``(2Regi7.16)

La Ophel au fost descoperite rămăşite rămăşițe care suţin susţin relatarea biblică despre împăratul Solomon şi zidul construit de acesta împrejurul Ierusalimului. În Biblie se spune: Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, până şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.(3Regi3.1)

[[Categorie:Împăraţi şi Împărați și regi]][[Categorie:Sfinți din Vechiul Testament]]