Modificări

Domnul s-a mâniat pe Solomon- continuă relatarea- pentru că el îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase de două ori, şi nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alţi dumnezei. Dumnezeu îl pedepseşte cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său ([[Roboam]]) şi darea acesteia slujitorului său ([[Ieroboam I]]), cu lăsarea totuşi a unei seminţii fiului său.<ref>1Împ 11.9-13</ref>Pe lângă astaAstfel, cartea relatează că, fiindcă era „tare şi viteaz”, Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat şi al văduvei Ţerua), primeşte de la împărat „privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” şi se întâlneşte cu proorocul Ahia din Silo, care îi prooroceşte stăpânirea asupra a zece din seminţiile împărăţiei lui Solomon.<ref name="Studiul"/> Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Şisac, unde stă până la moartea urmăritorului său.<ref name="Studiul"/>Această pedeapsă împlineşte ceea ce era deja scris că, de va greşi, acesta va fi pedepsit cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti.<ref>2Regi7.14</ref> Totuşi Biblia arată clar faptul că, în pofida acestui lucru, harul lui Dumnezeu nu se va depărta de la el, aşa cum s-a întâmplat cu [[Saul]], ci casa lui şi împărăţia lui vor dăinui veşnic înaintea lui Dumnezeu, şi scaunul său de domnie va fi întărit pe vecie.``(2Regi7.16)