Sofronie Miclescu

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Sofronie Miclescu

Sofronie Miclescu, pictură de Nicolae Grigorescu (1858, Mănăstirea Agapia)
Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	Iași
Titlul	Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare	IPS
Perioada	1851-1860
Predecesor	Veniamin Costache
Succesor	Calinic Miclescu
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot	1824
Hirotonire episcopală	3 iunie 1826
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)	Episcop al Hușilor (1826-1851)
Alte funcții
Date personale
Data nașterii	1790
Locul nașterii	Suceava
Data morții	d. 21 mai 1861
Locul morții	Mănăstirea Slatina

Sofronie Miclescu (pe numele de mirean Sandu Miclescu; n. 1790, Suceava - d. 21 mai 1861, Mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost episcop al Hușilor (1826-1851) și Mitropolit al Moldovei (1851-1860).

Viața

Sandu Miclescu s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav. Fratele său, logofătul Scarlat Miclescu, este tatăl Mitropolitului primat al României, Calinic Miclescu.

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), primind numele monahal Sofronie. După ce a trecut la Mănăstirea Neamț, a fost hirotonit ierodiacon (în 1821), apoi ieromonah (în 1824).

Pentru meritele sale deosebite în viața religioasă a Moldovei, a fost ales Episcop al Hușilor (la 26 mai 1826; hirotonit la 3 iunie în același an).

După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales Mitropolit al Moldovei.

A fost un sprijinitor al Unirii Principatelor. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”, unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele. De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor.

Bibliografie

• Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Sofronie Miclescu, mitropolit

Casetă de succesiune: Sofronie Miclescu
Precedat de: Veniamin Costache	Mitropolit al Moldovei 1851-1860	Urmat de: Calinic Miclescu