Sofronie (Saharov)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 24 noiembrie 2006 21:26, autor: Radu (Discuție | contribuții) (External Links)
Salt la: navigare, căutare

Arhimandritul Sofronie (Saharov), sau Stareţul Sofronie, este cunoscut ca ucenic şi biograf al Sf. Siluan Athonitul, precum şi ca acela care a compilat şi îngrijit scrierile Sf. Siluan; a întemeiat Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.

Viaţa

Anii de început

Pe 31 Septembrie 1896, s-a născut în Rusia Serghei Simeonovici Saharov, din părinţi ortodocşi. De mic copil, Serghei se ruga zilnic, amintindu-şi mai apoi că se ruga şi 45 de minute fără se oprească. Încă copil fiind, Serghei a cunoscut Lumina cea Nezidită. Citea foarte mult, inclusiv mari clasici ruşi precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin.

Având un deosebit talent artistic, Serghie a studiat la Academia de Arte între 1915 şi 1917, iar apoi la Şcoala moscovită de Pictură, Sculptură şi Arhitectură între 1920 şi 1921. Serghei întrebuinţa arta ca pe un mijloc "cvasi-mistic" de "descoperire a vecinicei frumuseţi", "trecând dincolo de realitatea prezentă... în noi zări ale fiinţării". Mai târziu, acest lucru îl va ajuta să deosebească între lumina minţii omeneşti şi Lumina cea Nezidită a lui Dumnezeu.

În această perioadă, a studiilor de la Şcoala din Moscova, Serghei vede concentrarea Creştinismului pe dragostea personală ca fiind ceva inevitabil mărginit; cade din Ortodoxia tinereţii sale şi se afundă în mistica religiilor indiene, bazată pe Absolutul impersonal.

În 1921, Serghei părăseşte Rusia: în parte, pentru a-şi urma cariera artistică în Europa Apuseană, în parte din pricină că nu era marxist. După ce, iniţial, merge în Italia, se duce la Berlin şi, în cele din urmă, se stabileşte la Paris, în 1922.

Paris

  • 1922: Soseşte la Paris. Expoziţii de artă care atrag atenţia presei franceze.
Se simte frustrat de neputinţa artei de a exprima curăţia.
Vede cunoaşterea raţională ca fiind neputincioasă de a da un răspuns la cea mai mare întrebare, problema morţii.
  • 1924: Dându-şi seama că porunca lui Hristos de a-L iubi deplin pe Dumnezeu nu era psihologică ci ontologică, fiind singura cale de a te apropia de Dumnezeu, şi că nevoia dragostei de a fi personală, Serghei se întoarce la Creştinism în Sâmbăta Mare. Experiază Lumina Nezidită (cu o putere nemaiîntâlnită până la sfârşitul vieţii sale) şi se distanţează de arta sa.
Institutul Teologic Ortodox Sf. Serghie debutează. Serghei este printre cei dintâi studenţi. Îi are ca profesori pe Pr. Serghei Bulgakov şi Nikolai Berdiaev; deşi amândoi l-au influenţat pe Serghei, problemele fiecăruia (sofiologia şi respectiv anti-ascetismul) au limitat influenţa avută asupra lui Serghei.
  • 1925: Găsind nemulţumitor studiul formal al theologiei, Serghei părăseşte Institutul şi Parisul pentru Muntele Athos.

Muntele Athos

  • 1926: Păr. Sofronie ajunge în Athos şi intră în Mănăstirea rusă a Sf. Panteleimon, dorind să înveţe cum să se roage şi cum să aibe o atitudine dreaptă faţă de Dumnezeu.
  • 1930: Păr. Sofronie este hirotonit diacon de către Sf. Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei. Devine ucenic al Sf. Siluan Athonitul, care a avut cea mai mare înrâurire asupra Păr. Sofronie. Deşi Sf. Siluan nu avea o theologie sistematizată formal, theologia sa trăită l-a învăţat pe Păr. Sofronie tomuri întregi, care vor fi mai apoi sistematizate de Păr. Sofronie.
  • 1932-46: Păr. Sofronie poartă o corespondenţă cu Pr. David Balfour, un romano-catolic ce se convertise la Ortodoxie. Aceste scrisori dezvăluie cunoştinţele Păr. Sofronie în mulţi Părinţi ai Bisericii şi îl silesc să îşi articuleze gândirea theologică, dovedind deosebirile dintre gândirea Apuseană şi cea Răsăriteană. Gândirea ulterioară a Păr. Sofronie va dezvolta aceleaşi subiecte abordate în această corespondenţă.
  • 1938: Adormirea Sf. Siluan (24 Septembrie). Urmând poveţelor Sfântului Siluan, Stareţul Sofronie părăseşte mănăstirea şi se duce să vieţuiască în pustia athonită; pentru început la Karulia, apoi într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sf. Pavel.
Al Doilea Război Mondial a fost o vreme de rugăciune atât de puternică, încât sănătatea Păr. Sofronie a şubrezit, învăţându-l interdependenţa întregii omeniri.
  • 1941: Păr. Sofronie este hirotonit preot, şi devine duhovnic al multor monahi athoniţi.

Paris, din nou

  • 1947: Împrejurările (poate şi pentru a publica scrierile Sf. Siluan, poate şi pentru a-şi încheia studiile theologice, poate şi din pricina sănătăţii şubrezite, poate şi din pricina greutăţilor avute în Athos ca ne-grec după al Doilea Război Mondial) l-au silit pe Stareţul Sofronie să se mute la Paris. Balfour îl ajută să primească un paşaport.
Facultatea Sf. Serghie îi îngăduie Stareţului Sofronie să participe la toate cursurile, potrivit nevoilor sale; însă, la sosire, acest lucru este împiedicat de stăruinţele facultăţii asupra Stareţului Sofronie de a-l face să tăgăduiască, fie şi prin tăcere, existenţa harului în Patriarhia Moscovei, lucru pe care refuză să-l facă.
Stareţul Sofronie se stabileşte la Casa Rusească, un azil de bătrâni din St. Genevieve-des-Bois, ajuntându-l pe preotul de acolo şi fiind duhovnic. Suferă o operaţie majoră de ulcer la stomac.
  • 1948: Stareţul Sofronie publică o primă ediţie şapirografiată a Stareţului Siluan. În ea, Stareţul Sofronie trasează principiile theologiei Sf. Siluan, şi explică multe concepte fundamentale (rugăciunea pentru lumea întreagă, părăsirea de Dumnezeu şi ideea legăturii existente între toţi oamenii).
  • 1950: Stareţul Sofronie lucrează împreună cu Vladimir Losski la Messager de l’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale până în 1957. Losski îi influenţează gândirea Stareţului Sofronie asupra multor probleme contemporane şi completează lucrările Stareţului Sofronie asupra theologiei Treimice şi aplicarea ei la Biserică şi omenire; Losski, însă, nu vorbea despre o fire omenească îndumnezeită, nici despre conceptul părăsirii de Dumnezeu într-un mod pozitiv, aşa cum a făcut-o Stareţul Sofronie.
  • 1952: Stareţul Sofronie publică o a doua ediţie a Stareţului Siluan. Această carte i-a făcut vestiţi pe Sfântul Siluan şi pe Stareţul Sofronie, şi include o introducere theologică la scrierile Sf. Siluan, din pricina afirmaţiei lui Losski că nu găsise nici o valoare theologică în scrierile Sfântului.

Essex, Anglia

  • 1958: Mai multe persoane se adună în jurul Stareţului Sofronie, trăind lângă el şi căutând viaţa monahală. Este vizitată o proprietate din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.
  • 1959: Se alcătuieşte obştea de la Sf. Ioan Botezătorul, sub Mitropolitul Antonie (Bloom) al Surojului. Mănăstirea cuprinde monahi bărbaţi şi femei, în număr de şase.
  • 1965: Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, cu binecuvântarea Patriarhului Alexie, trece sub omoforul Patriarhia Ecumenică. Mai apoi, Patriarhia Ecumenică va înălţa mănăstirea la rangul de Stavropighie.
  • 1973: Publicarea unei traduceri mai complete a Monk of Mt. Athos (viaţa Sf. Siluan).
  • 1975: Publicarea Wisdom of Mt. Athos (scrierile Sf. Siluan).
  • 1977: His Life is Mine este publicată.
  • 1985: We Shall See Him As He Is (Vom vedea pe Dumnezeu precum este) este publicată, stârnind reacţii amestecate: Apusului i-a plăcut în general cartea, ruşii în general au criticat-o. Unele critici au fost atât de aspre, încât acestea, împreună cu starea de boală, l-au descurajat pe Stareţul Sofronie de la a mai scrie alte cărţi.
  • 1987: Patriarhia Ecumenică îl proslăveşte pe Sf. Siluan Athonitul.

Întâmplări de la adormirea sa şi ulterioare

Mănăstirea a fost înştiinţată că singura posibilitate de a îngropa persoane pe pământurile ei era de a construi o criptă subterană; au început lucrările la aceasta, Stareţul Sofronie spunând că nu va muri până ce mormântul nu va fi gata. Apoi, spunându-i-se că data preconizată de încheiere a lucrărilor este 12 Iulie, Stareţul Sofronie a zis: "sunt gata". În data de 11, Stareţul Sofronie a murit; pe 14 a avut loc înmormântarea, la care au luat parte monahi din întreaga lume. Atunci când Păr. Sofronie a murit, în mănăstire erau 25 de monahi, număr care a rămas neschimbat de atunci.

Maica Elisaveta, monahia cea mai în vârstă, a murit la scurtă vreme, pe data de 14. Acest lucru s-a petrecut potrivit cuvintelor Stareţului Sofronie, că el va muri cel dintâi, iar ea va muri după scurtă vreme.

On Prayer (Despre rugăciune), o carte cuprinzând scrieri ale Stareţului Sofronie legate de rugăciune - îndeosebi Rugăciunea lui Iisus - a fost publicată postum.

Cărţi

  • Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999; Schitul Lacu, 2000.
  • Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 1997.
  • Rugăciunea - experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 1997.
  • Vom vedea pe Dumnezeu precum este, Editura Sophia, Bucureşti, 2005.
  • Despre rugăciune, Schitul Lacu, 1998.
  • Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997.
  • Naşterea întru Împărăţia cea neclătită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002.
  • Cuvântări duhovniceşti, vol. 1, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004.
  • Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu - Scrisori de la Athos (către D. Balfour), Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2006.

Biografice

  • Hristos, calea vieţii noastre - Darurile teologiei Arhimandritului Sofronie de Arhimandrit Zaharia, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2003
  • Iubesc, deci exist de Ieromonah Nicolae V. Saharov, Editura Deisis, Sibiu.

Citate

"Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sânt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezei. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duce toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de încercări pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu lesniciune încercările, văzându-le, dar punându-şi în Domnul credinţa, şi aşa trece î No one on this earth can avoid affliction; and although the afflictions which the Lord sends are not great men imagine them beyond their strength and are crushed by them. This is because they will not humble their souls and commit themselves to the will of God. But the Lord Himself guides with His grace those who are given over to God's will, and they bear all things with fortitude for the sake of God Whom they have so loved and with Whom they are glorified for ever. It is impossible to escape tribulation in this world but the man who is giver over to the will of God bears tribulation easily, seeing it but putting his trust in the Lord, and so his tribulations pass."

"Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) sânt pentru mine un tot al vieţii." - Scrisoare către D. Balfour, 21 August 1945.

"Dacă este să lepezi Simvolul Credinţei orthodox şi experienţa nevoinţei agonisită prin veacuri de viaţă în Hristos, atunci din cultura orthodoxă nu mai rămâne decât grecescul [glas] minore şi tetrafonia rusă." - Scrisoare către D. Balfour.

"There are known instances when Blessed Staretz Silouan in prayer beheld something remote as though it were happening close by; when he saw into someone's future, or when profound secrets of the human soul were revealed to him. There are many people still alive who can bear witness to this in their own case but he himself never aspired to it and never accorded much significance to it. His soul was totally engulfed in compassion for the world. He concentrated himself utterly on prayer for the world, and in his spiritual life prized this love above all else." -- St Silouan the Athonite, p.228.


Rugăciuni

Rugăciunea de dimineaţă a Arhimandritului Sofronie Saharov

Împãrate Sfinte, Cela ce esti mai înainte de toti vecii Fiul Tatãlui si Cuvântul Lui Cel împreunã fãrã de început si împreunã vesnic, Iisuse Hristoase, Fãcãtorul cerului si al pãmântului, Ziditorul meu, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru nefiintã si pre mine întru aceastã viatã m-ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi dãrui în scãldãtoarea Botezului harul nasterii celei de Sus în Sfântul Duh si a pune pecetea Darului Acestuia pre mãdularele trupului meu în Sfânta Tainã a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea dorul de a Te cãuta pre Tine, Unul Dumnezeu Cel Adevãrat - auzi rugãciunea mea. Cã nici luminã am, nici bucurie, nici întelepciune, nici viatã, nici putere afarã de Tine; dar nici vrednic sunt pentru multimea pãcatelor mele sã caut cãtre Tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul Tãu, cã "tot ceea ce veti cere în rugãciune, crezând, veti primi" si "tot ce veti cere întru Numele Meu voi face vouã", îndrãznind chem cãtre Tine: binecuvânteazã, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai dat pentru cea negrãitã bunãtatea Ta; si mã învredniceste, în puterea binecuvântãrii Tale, ca toatã fapta si cuvântul din ziua ce încep acum, sã le sãvârsesc, Însuti pentru tine, spre slava Ta, în frica Ta, dupre voia Ta, în duhul întregii cugetãri si al curãtiei, al smeritei cugetãri, al rãbdãrii, al dragostei, al blândetii, al pãcii, al bãrbãtiei, al întelepciunii, cu rugãciune si în tot ceasul amintindu-mi cã pretundinea esti.

Asa, Doamne, pentru nemãrginitã bunãtatea Ta, cu Duhul Tãu cel Sfânt mã povãtuieste întru tot lucrul si cuvântul cel bun si-mi dãruieste fãrã poticnire sã trec toatã calea vietii înaintea fetei Tale, ca nici o fãrãdelege sã mai adaug dreptãtii pre carea o ai descoperit nouã.

Doamne, Cel mare si mult milostiv, îndurã-Te spre mine cela ce rãu mã pierd; sã nu ascunzi de la mine fata Ta, nici cãile mântuirii Tale; iar de mã va duce voia mea cea stricãcioasã pre alte cãi, atunci nu mã cruta, Mântuitorul meu si cu sila mã întoarce la calea Ta cea sfântã. Cãci Tu, cunoscãtorule de inimi Cel bun, cunosti toatã nimicnicia mea si nebunia, toatã orbeala mea si toatã nepriceperea; dar si durerea inimii mele si suspinurile sufletului meu înaintea Ta sunt. Pentru aceasta mã rog Tie: auzi-mã în scârba mea, întãreste-mã de Sus cu puterea Ta; ridicã-mã pre cel doborât de pãcat, slobozeste-mã, pre cel robit de patimi, tãmãduieste-mi toatã rana cea ascunsã, curãteste-mã de toatã întinãciunea trupului si a duhului; pãzeste-mã de tot lucrul si cuvântul stricãtor de suflet, de toatã miscarea cea lãuntricã si cea dinafarã, Tie neplãcutã si aproapelui meu nefolositoare. Aratã, mie, Doamne, calea în carea voi merge, Însuti mã învatã ce mi se cade sã grãiesc; iar, de este voia Ta, sã tac, învatã-mã cum, în duhul pãcii sã tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele.

Rogu-mã Tie, lege pune mie în cãile poruncilor Tale si nu mã lãsa pânã la suflarea mea cea mai de pre urmã sã mã înstrãinez de lumina asezãmintelor Tale, pânã ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi: si cea vremelnicã si cea vesnicã.

Dãruieste-mi mie, Doamne sã ajung la cunostinta adevãrului Tãu. Prelungeste-mi viata pânã voi aduce Tie roada de pocãintã adevãratã; sã nu mã iei la jumãtatea zilelor mele, nici în ceasul întunecãrii mele, ci, înainte de a mã întoarce în pãmântul din carele am fost luat, binevoieste sã mã întorc la Tine, Dumnezeul meu si mai înainte de a pãrãsi aceastã viatã sã vazã sufletul meu slava fiilor învierii. Iar când, întru adâncul întelepciunii Tale, ai rânduit a pune capãt vietii mele pe pãmânt, atunci, mai înainte fã mie cunoscutã moartea mea, ca sã se gãteascã sufletul meu spre a Te întâmpina. În ziua aceea, cea mare si sfântã mie, fii cu mine, Doamne si dãruieste mie bucuria cea negrãitã a mântuirii Tale. Curãteste-mã de toatã greseala cea vãzutã si cea ascunsã, si de toatã fãrãdelegea ce se tãinuieste întru cele dinlãuntru ale mele, si mã învredniceste sã aduc rãspuns bun înaintea scaunului cel înfricosat al judecãtii Tale.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri si mari cer eu de la Tine, Împãratul cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcãciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mã Tie, miluieste-mã si nu mã trece cu vederea, nici mã lepãda pre mine de la fata Ta, pentru prea multã îndrãzneala mea; ba mai vârtos si înmulteste în mine aceastã sfântã si dreaptã îndrãznealã si întru puterea dragostei Tale mã cãlãuzeste pre urmele pasilor Tãi. Dãruieste mie, celui mai de pe urmã si mai lepãdat dintre toti oamenii sã Te iubesc pre Tine, precum Însuti ai poruncit nouã; din toatã inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu, din toatã vârtutea mea; cu întreaga mea fãpturã îmi dãruieste sã Te iubesc pre Tine, Doamne.

Cã Singur esti Acoperitorul cel Sfânt si Atotputernic si Apãrãtorul vietii mele si Tie rugãciunile mele aduc si Cuvântãrile de slavã acum si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru unire de Arhimandritul Sofronie

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridici pãcatul lumii, Cela ce înãltându-Te pe muntele Gologotei ne-ai rãscumpãrat din blestemul legii si ai zidit din nou chipul Tãu cel cãzut, Cela ce pre cruce mâinile Ti-ai întins spre a aduce laolaltã pre toti copiii lui Dumnezeu cei risipiti si trimitând pre Preasfântul Duh, la unire pre toti ai chemat; Tu, dar, raza Tatãlui fiind, înainte de a pãsi spre aceastã mare lucrare de sfintenie a rãscumpãrãrii lumii, Te-ai rugat cãtre Tatãl Tãu ca toti una sã fim, precum si Tu una esti împreunã cu Tatãl si cu Duhul Sfânt, Însuti dãruieste nouã har si întelepciune ca sã împlinim în toate zilele aceastã poruncã si ne întãreste în nevointa acelei iubiri pre carea o ai poruncit nouã zicând: "sã vã iubiti unul pe altul precum si Eu v-am iubit pre voi". Prin Duhul Tãu cel Sfânt dãruieste nouã puterea de a ne smeri, unul cãtre altul, luând aminte la aceea cã cel ce iubeste mai mult se si smereste; învatã-ne sã ne rugãm unii pentru altii, sã ne purtãm poverile unii altora cu rãbdare si ne uneste în legãtura neclintitã a dragostei, întru o singurã turmã de oi ascultãtoare, în Numele Tãu cel Sfânt, dând nouã si a vedea în fiecare dintre fratii si surorile noastre chipul slavei Tale celei negrãite si a nu uita cã fratele nostru este viata noastrã.

Asa Doamne, Cela ce ne-ai adunat laolaltã întru bunãvoirea Ta, fã-ne pre noi a fi cu adevãrat o familie, vietuind cu o singurã inimã, o singurã voie, întru o singurã iubire, ca un singur om, dupre sfatul Tãu cel mai înainte de veci, pentru cel întâi nãscut al Tãu - Adam.

Umbreazã parohia noastrã cu duhul temerii de Dumnezeu si acoperã pre ea cu acoperãmântul Preacuratei Maicii Tale si al tuturor sfintilor Tãi, binecuvântând si ocrotind pre fiestecare ce într- însa vietuieste [N] pãzindu-ne pre toti de gânduri aducãtoare de stricãciune, de cuvinte necuviincioase sau miscãri ale inimii carile sã poatã prãpãstui sfânta lucrare a slujirii noastre; cât sã se zideascã aceastã casã pre piatra evanghelicestilor Tale porunci întru loc de tãmãduire, de sfintire si de mântuire, nouã însine precum si tuturor celor ce vor veni cãtre dânsa, cei osteniti si împovãrati, fratii si surorile noastre, ca toti sã aflãm odihnã întru Tine, cel blând si smerit - Împãratul nostru, acum si pururea si în vecii vecilor. AMIN.

Rugăciunea duhovnicului

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cela ce m-ai smuls desertaciunii acestei lumi, Cela ce m-ai asezat in slujba Tainelor Tale cele mai presus de ceruri si m-ai chemat la nevointa de a vesti fratilor mei tainele mântuirii Tale, rogu-mã Tie, Împãrate Cel fãrã de început, vindecã-mã de moartea pãcatului, care mã cuprinde, si în puterea Duhului Tãu cel Sfânt mã îndestuleazã spre aceastã slujbã.

Dãtãtorule de luminã, lumineazã ochii inimii mele si ai mintii cu Lumina cea nefãcutã a poruncilor Tale spre a întelege cum mi se cade a grãi fratelui meu, pentru carele Însuti Sângele Tãu ai vãrsat pre Golgota. Cãlãuzeste-mi simtirile si gandurile, în Duhul Tau cel Bun, si cu frica Ta mã pãzeste neclintit în suvoiul cel din veci al Voiei Tale. Inima mea curãteste de toatã întinãciunea ca sã mã învrednicesc a auzi glasul Tãu cel blând si ca întru deschiderea gurii mele sã primesc de la Tine, cuvânt bine plãcut Tie si poporului Tãu - mântuitor.

Cela ce esti Calea cea Vie si Adevãratã, nu mã lãsa nicicum a gresi împotriva Adevãrului Tãu, si de toatã miscarea cea necuviincioasã si cuvântul cel mincinos mã pãzeste, ca sã fie slujirea mea întru totul sfântã si neprihãnitã înaintea Ta.

Asa, Pãstorule cel Bun, Cela ce sufletul Ti-ai pus pentru noi, dãruieste-i inimã milostivã si umilitã cãtre toti cei ce vin la mine; dãruieste-mi sã mã bucur împreunã cu cei ce se bucurã, sã mã mâhnesc împreunã cu cei mâhniti si sã plâng cu cei ce plâng si în tot chipul sã mângâi poporul Tãu ce cu suflet îndurerat vine cãtre mine. Întãreste-mã pânã întru sfârsit sã port povara oilor Tale celor cuvântãtoare cu rãbdare si cu blândete, în duh de întelegere, de deslusire, si de pogorãmânt, si în dragostea cea evangheliceascã, si ca în mine sã vietuiascã singur acest gând: ca toti sã afle pocãintã, ca sã se mântuiascã prin tine, si în Tine, Domnul nostru cel neajuns, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Resurse online

În română:

În engleză:

Legături externe